Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
mă bucur că, în sfârșit, prin \"sufocare\", am pus de un \"traumatism\" :).
la modul serios, chiar mă bucur să aflu cele ce îmi scrii. îți mulțumesc pentru sinceritate, încurajări și te aștept cu plăcere.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„sufocare" de Ottilia Ardeleanu
\"buzele unui călugăr trupul meu a început să ningă sufletele pe care
le-am găsit înbibate în sânge lângă izvorul de curcubeu în care
ceasurile înnoată ca niște zmei peste mormintele aprinse de paște\" - îmi pare ca o jertfire, o dăruire peste putințe.
de asemenea, finalul este desăvârșit.
întra-adevăr, simți nevoia de liniște și pace după citirea acestor versuri.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Inima bate după ce se stinge cerul" de Paul Gorban
Ioan-Mircea Popovici, onorată de prezență. mă bucur să vă am alături. da, voi încerca să folosesc prezentul cât mai mult cu putință. încântată de trecerea prin poemele mele și, mai cu seamă, pentru că au transmis acele stări. vă mulțumesc și vă aștept cu plăcere.
Încă o dată, mulțumirile mele,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„sufocare" de Ottilia Ardeleanu
este minunat ce încerci aici.
se simte teama aceea abisală, iar titlul, da, este cel mai potrivit!
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„acolo nici păsările nu se avântă" de Alexandru Gheție
e vremea reinventării zîmbetului pe buze\" - mi-a smuls un zâmbet de plăcere felul în care ai vorbit despre tristețe. păi, cu asta, poetul și-a atins scopul.
nu vreau să mai spun și altceva.
doar că rima din ultima strofă amplifică aerul de poveste.
ai fost o Șeherezada distinsă!
am \"ascultat\" cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Þara celor o mie și una" de Liviu-Ioan Muresan
ne îndrăgostim de ctrl alt del, 3 deodată, anii se vor scurge prin aceste fire, particule, unde, naiba știe.
ultima strofă s-a strecurat șir de biți până în procesor. interpretează. numai el știe cum...
\"doar moartea
aprinde neuitării noastre lumânări\"!
dacă anii trec, cuvintele rămân.
asta spun și mă înclin cuvintelor,
Ottila Ardeleanu
Pe textul:
„ctrlaltdel" de Vasile Munteanu
da, acel ever vine în continuarea unui e final, de aceea sună un pic altfel.
Ștefan, ai reușit un poem subtil:
\"murim murim corpul ni se risipește
ca un mușuroi de furnici în mijlocul căruia
ai aruncat o mână de fum \".
nu pot să spun decât că l-am citit... nu mai știu de câte ori,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„pe sânge îmi plutește un ceas" de ștefan ciobanu
Recomandatte rog nu spune că am povestiri de 10 ori mai bune pentru că ar fi exagerat. mi-aș dori să fac un buchet de scrieri, însă nu știu și în ce măsură voi putea.
tu nu poți fi un om singur!
cu prietenie,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu29: regret" de Ottilia Ardeleanu
Alex, o serie de imagini-metafore sau invers trec printr-o infinitate de pixeli, unde, particule...
am citit cu mare plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„the prisoner of your own eyes" de Alexandru Gheție
Alice, fii binevenită! Mă bucur tare să te găsesc aici. Chiar și de nu-ți sunt pe plac.
Uite, în primul rând, toată vorbăraia asta fără noimă e-o personală. Apoi, despărțirea de un blog este doar un pretext. Altceva ar fi vrut să reliefeze cuvintele. Dacă nu s-a întâmplat asta... posibil să fie derutant.
Îmi pare rău că nu am ajuns la sufletul tău.
Eu am tăria, dar nu și caracterul de așa natură să zic pas.
Te aștept cu drag,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu29: regret" de Ottilia Ardeleanu
Ioan, ai surprins exact cum trebuie. părerile tale contează.
Alex, ai mare dreptate și mă bucur pentru cuvintele pe care mi le adresezi. încerc să urc pas cu pas.
Comentariile voastre mă onorează. Vă mulțumesc.
numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„scene... pe țărm" de Ottilia Ardeleanu
un poem cursiv, sincer, spontan aș zice.
face plăcere citirii.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Memorii" de Mihaela Roxana Boboc
remarc ultima strofă, asta nu pentru că restul ar fi mai prejos. nici vorbă, dar m-a mișcat \"covorul de pe care păsările oltenești
vor risipi cenușilor penajul\".
și am mai reținut ceva: \"inima\" ta \"de teracotă\" - foarte frumos!
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nimeni nu e străin la măsuța cu trei picioare" de Vasile Munteanu
o lectură ce mi-a făcut plăcere. am recitit. și voi reciti.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„4" de dorin cozan
RecomandatTe invit, deci, cu plăcere la lectură.
Mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu 1: finiș de cursă" de Ottilia Ardeleanu
apoi, pofta vine mâncând, cititorul va mânca, va devora poemele preparate după rețeta ingenioasă a poetului...
ei, da, gustul se simte până aici, după ce poetul, contopindu-se cu poezia lui, și-a lăsat inima înfiptă în frigăruie și pusă pe foc. ars... poetica are miros și gust deosebit!
A pus cărbuni pe foc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„visul poetului ca sacrificiu" de Liviu-Ioan Muresan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu29: regret" de Ottilia Ardeleanu
Liviu, altceva am vrut să spun acolo, dacă renunț la \"atît de verzi\" sensul va fi altul. pot considera și ce ai spus tu. sună frumos. mulțumesc. în special pentru încurajări. de astea voi avea nevoie mereu. să atingi perfecțiunea nu e puțin lucru și este aproape ireal.
Ioan, cuvintele tale mă bucură și îmi dau elan. mulțumesc.
vreau să precizez că nu m-aș putea supăra pe nimeni care mi-ar spune sincer ce nu e bine în poemele mele, deci, vă rog să o faceți cu încredere. voi aprecia ajutorul vostru.
încă o dată, mulțumiri din suflet.
cu tot respectul,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dangăte albe venind dinspre pădure" de Ottilia Ardeleanu
îți mulțumesc din tot sufletul meu sincer pentru prezență și comentariul pertinent. acolo, \"ni se părea cel puțin\" vrea să arate puterea de percepție a adolescentului asupra faptului de a învăța ceva bun de la viață, cum vedea el devenirea lui. poate nu am fost suficient de clară.
oricum, o perioadă ca aceea nu se poate uita așa ușor.
te aștept cu toată plăcerea,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„cămin" de Ottilia Ardeleanu
tăcerea e de aur, deci... nu voi mai spune nimic.
doar atât: mi-a plăcut ce am văzut.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„pre_text al tăcerii" de George Pașa
