Poezie
2010. ne încălzim, dar nu decolăm
1 min lectură·
Mediu
am niște pumni uriași – mai mari decât pumnii bătăușului văr
al lui jerry chemat să îl facă de râs pe nevolnicul tom
în crize de romantism opresc mașina deasupra podului de la băneasa
mă răcoresc avioanele ce îmi trec printre degete
răstimp privesc disprețuitor interminabila coadă de mașini provocată
dacă ți-ai lipi urechea de buze m-ai putea auzi murmurând:
defunctelor…
cel mai tare mă îmbată turația supersonicelor
tremură structura de rezistență
reclamele luminoase prind să clipească intermitent
în prezența lor
caroseriile nu-s mai strălucitoare decât pungile de cadouri cu reni
ar putea fi crăciunul
sau chiar cursa de sănii a secolului
în jur nici o stradă
mă străbate o neliniștite mai puternică decât dacă aș fi oprit
la capătul lumii
viața e la fel de chicioasă ca reclamele coca-cola
mulțimea becurilor ne împiedică să vedem cum acidul
dizolvă sângele organele oasele
044.135
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “2010. ne încălzim, dar nu decolăm.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13944471/2010-ne-incalzim-dar-nu-decolamComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMdegetele nu se preschimbă neam; după cum ai putea să îți dai seama la o a doua lectură (sau a treia șamd), confunzi buricele degetelor cu spațiul dintre acestea; ai dreptate în ce privește structura unitară; dacă ai citi ce și, mai ales, cum este scris, îmi place să cred că ai reuși una; îmi cer iertare dacă răspunsul meu ți se va părea înțepat, dar m-am plicitist de comentarii (nu mă refer la tine, generalizez) nici măcar mimate, care își scuză neputința interpretării prin acuza oglindei deformante...
mulțumesc pentru lectură.
mulțumesc pentru lectură.
0
OAun titlu care spune mult. ar trebui să fim undeva sus, să plutim, să ne ridicăm (conform principiului...).
găsesc aici o clipită de viață stresantă, zgomotoasă, fals strălucitoare, suficientă pentru a face “o criză de romantism”.
găsesc, de asemenea, și trăiesc o serie de imagini insuportabil de adevărate, aici. viața e “chicioasă”, se va dizolva… așa cum bine spui.
nu știu dacă e cazul să mai explic, dar “mă străbate o neliniștite mai puternică decât dacă aș fi oprit la capătul lumii”!
mă înclin,
Ottilia Ardeleanu
găsesc aici o clipită de viață stresantă, zgomotoasă, fals strălucitoare, suficientă pentru a face “o criză de romantism”.
găsesc, de asemenea, și trăiesc o serie de imagini insuportabil de adevărate, aici. viața e “chicioasă”, se va dizolva… așa cum bine spui.
nu știu dacă e cazul să mai explic, dar “mă străbate o neliniștite mai puternică decât dacă aș fi oprit la capătul lumii”!
mă înclin,
Ottilia Ardeleanu
0
VMmulțumesc, Ottilia, pentru lectură și (mai ales) pentru cuvinte.
0
“Structura de rezistență” a progresului este suspendată de “reclamele luminoase”.
O poezie cam abstractă, dezordonată, cu versuri care nu se încheagă într-o structură unitară.