bucatele din sare

dacă ai ști câte ofuri a adăugat tăcerea asta a ta la turma deja existentă. îmi sudasem ochii de lună. o respectam pentru cât era de epilată. se jucau niște pisici nevăzute în vântul serii și copiii ieșiți la plimbare cu părinții râdeau din senin. râdeau până nu se mai vedeau. muștele ponei ștergeau totul în aer de aveam impresia că sunt în mijlocul unui deșert de lapte. când te-am văzut fără borduri doar tu o femeie fără mal mi s-a aprins în inimă o nocturnă. luna se băgase sub pat ca o monedă căzută din buzunar.

papagalul meu se auzea undeva departe. parcă din camera cealaltă. se comporta într-un mod ciudat. aveam impresia că sunt frânturi din comportamentele lui anterioare. că îl mai auzisem făcând așa. de exemplu când eram în bucătărie și așteptam să se stoarcă dimineața ca o lămâie peste durerea mea de cap pusă la uscat pe sârma din balcon.

norii se adunau grămadă pe cer ca niște frunze și așteptau să le dăm foc. erau acolo bătrâni care îmi spuneau cu lacrimi în ochi cât pumnul că de când ne așteaptă s-au făcut de trei ori copii. eu priveam în interiorul norilor și vedeam cum stropii de ploaie săreau ca niște mingi.

în seara aceea te-am condus în inimă petrecându-te prin piept. te-am strâns tare la piept sperând că o să devii tatuajul meu secret. că o să devenim o păpușă matrioșka în vitrina unui parc oarecare din calea lactee. pe stradă erau doar taxiuri ca niște flori galbene pe câmp.

am și visat cum limbile noastre se țineau de mînă într-un sărut trecând strada de carne dintre noi. lăsau firimituri de salivă în urmă pentru a ne putea întoarce în aceleași trupuri cu care ne-am obișnuit luna. ne înghițiserăm reciproc. oamenii stăteau la coadă să ne întrebe cum e acolo. ne priveau cu ochii deschiși ca niște aripi. limbile noastre se țineau de mână în largul acelui sărut și din salivă ieșeau chiar aburi.

am pânze de păianjen în vinclul ochilor. sper să fiu cândva bine pe toate părțile ca un cub rubik rezolvat. cineva continuă să mă țină legat la ochi și să mă plimbe prin viață. îmi plac oamenii care duc câte o plasă în fiecare mână. nu mă întreba de ce este o chestie legată fedeleș de echilibru.