Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
te felicit pentru modul curat în care ai vorbit despre.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„acumuri" de ștefan ciobanu
da, ai un alt poem cu ile, mai sobru spus, Elena, care este încărcat de tristețe. singurătatea cât o balenă, iată, uriașă, \"ne-a legat pe toți între
cer și pământ\".
îți trebuie un harpon!
și ai grijă să nu ne înghită și pe noi! :)
ce să spun, chiar transmite poemul acesta.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„poem singur cu elena" de Alexandru Gheție
numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„m-am mutat în cuvânt" de Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„cerul s-a posomorât" de Ottilia Ardeleanu
Claudia, frumoasă varianta ta, care nu se poate, însă, aplica la starea atmosferică de aici.
Alex, se vede treaba că cerul de aici este în concordanță cu starea ta.
Răzvan, onorată de prezență. ai dreptate în cele ce spui.
Vă mulțumesc frumos și vă mai aștept,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„cerul s-a posomorât" de Ottilia Ardeleanu
te aștept cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ucigaș" de Ottilia Ardeleanu
oricum, bine te-ai gândit la acest soi de expunere.
exprimarea aceasta e faină: \"după ce treci cu bacul se-nvață altă română\" și, desigur, ideea ce-i urmează.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Dacă vinzi scovergi reci și plăcinte calde român ești (1)" de Dragoș Vișan
așa că, într-o realitate lichidă îți îneci oful.
mi-a plăcut acolo: \"gândurile îți sunt și ele un ceai fierbinte\", adică, fierbințeala aceea... dată de vodcă.
și mai ai tu și altele frumoase pe aci.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„viziuni lichide" de Alexandru Gheție
tic-tac-ul poetic este trăirea lui, cuvântul.
întrucât relația om-timp este invers proporțională, în sensul că timpul e veșnic, iar omul muritor, este evident ca noua dimensiune omul-timp sau timpul-om să trebuiască a fi demonstrată ca eternă. adică, de fapt, poetul și poeziile sale devin nemuritoare.
poemul este deosebit ca idee și imaginație.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Sînt o nouă dimensiune" de Liviu-Ioan Muresan
mulțumesc mult pentru trecere și cuvinte.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„cerul s-a posomorât" de Ottilia Ardeleanu
Nu, nu m-am repezit deloc. De felul meu nu sunt repezită. Este doar o privire către...
Dacă nu te-a atras, este ok, din punctul meu de vedere.
Din câte spuneam, aș putea continua tema aceasta care nu este deloc una minoră.
Mă bucur că ți-ai exprimat, sincer, părerea.
Te aștept, mereu cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu36: de ce iubim bărbații" de Ottilia Ardeleanu
\"e timpul să cosești în tăcere zorii\";
\"simte cum se zbate vocala din doare\";
\"șemineul coastelor ei\";
\"nurii cuvântului dor\".
ei, dimineața perfectă este doar cea cu fereastra deschisă!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dimineață perfectă" de Alexandru Gheție
îmi plac remarcile făcute și înțelegerea.
îți aștept opiniile, în continuare,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu36: de ce iubim bărbații" de Ottilia Ardeleanu
Dar ceea ce vrea să spună poetul este că toate aceste înlănțuiri nu sunt o întâmplare. Ele au un destin. Și existența noastră, a celor de dinainte și a celor ce vor urma înseamnă istorie și că toate aceste etape sunt dependente unele de celelalte. Orice schimbare, oricât de neînsemnată ni se va părea, ea va avea contribuția ei, istoric și biblic vorbind. Toate acestea se întâmplă cum se întâmplă pentru că sunt predestinate.
\"chiar dacă nu crezi.\" - o spune finalul poemului.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„potop" de Liviu-Ioan Muresan
Ioan, mulțumesc pentru opinii. nu știu ce să zic în legătură cu titlul. mai gândesc asupra lui.
Anni, mulțumesc pentru trecere și pentru acel \"fragile\". este chiar cuvântul potrivit.
Liviu, îți mulțumesc pentru aprecieri, încurajări și susținere. promit să refac acolo. ai dreptate.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„cunosc drumul tutunului dar n-am ajuns mare mahăr" de Ottilia Ardeleanu
\"să mă extragi din valurile oglinzii strâmbe
cu palmele să mângâi
razele din care tot mereu ne-alcătuim\".
oricare vers are o semnificație și o subtilitate poetică, este un aport sentimentului pe care frumos îl reliefezi. metafore de toată frumusețea nasc acel \"cerc plan transparent\".
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Discul transparent al rotulei mele se tot mișcă" de Dragoș Vișan
ultimele două strofe sunt superbe. încheie la fel de pur acest poem de suflet.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„trimite un înger cu o batistă să-mi șteargă privirea" de Ioan Barb
Bun poemul, Alex!
cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„m-am plictisit ca de mere acre" de Alexandru Gheție
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„când începeam să înțeleg ei nu mai erau" de Ottilia Ardeleanu
de ieri de azi și de mâine\" - iată ce cadru nemaipomenit. spun doar că acest fotograf scrie minunat și că, jocul de șah: \"departe începutul acesta
albul atacă tâmplele
negrele gândurile\" are un singur final.
un poem ca o fotografie reușită. nu mai spun de imaginea aceasta, surprinsă, ingenios, de același fotograf: \"pe cărarea cu plopi
melcul trage urma de pleoapă\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dimineți de julie" de Ioan-Mircea Popovici
