Poezie
sfârâie. parcă fâșâie-ntruna
sun(e)t posomorât
1 min lectură·
Mediu
parcă
sar așchii de foc din cer
din bolta de viță
ciorchini uriași de lumină
se zdrobesc de ferestre
pete de întuneric trase în țeapă
atârnă pe ziduri
frunzele bat palmele pe la colțuri
table transparente desprind
acoperișurile
de pe trupuri goale de case
șerpi se-aruncă de la mansarde
descumpăniți
ceaiul turnat
s-a răcit
între noi
aburi de tei înnorați
ziua întunecată
sfârâie ca arsurile pe plită
până și dragostea-i ulei încins
stropit cu multă apă
(9 iulie 2010)
023.334
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “sfârâie. parcă fâșâie-ntruna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/13946942/sfaraie-parca-fasaie-ntrunaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAAlex, mulțumesc pentru aplecarea pe textele mele, pentru comentariile care pătrund în adâncul acestora și pentru sinceritate, generozitate, constanță.
Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
0
se zdrobesc de ferestre\";
\"pete de întuneric trase în țeapă\";
și cel mai frumos aici:
\"ceaiul turnat
s-a răcit
între noi
aburi de tei înnorați\"
un text încărcat de imagini reușite, spun eu, sensibil. E interesantă și dragostea aceea din final, uleiul încins. Apoi apa, spune-ni de ce vine, să dea sonoritate, sau să împrăștie, să risipească, să ardă? Dar mai bine nu spune nimic, lasă-ne pe noi să vedem. În noi :). Acum mă prăjesc în versurile tale, te las... fain
alex