remediu

se conturează bine, la început, imaginea de cuplu. până la urmă, senzația unui om singuratic (acel care spune), și câteva imagini frumos construite (cum ar fi spargere ferestrelor din ceruri), deși, inițial, ele pot aduce un ușor aer patetic. când de fapt nu sunt.

eu cred ca in zona asta ar trebui sa mergi, sa impingi poezia ta.
ploua de parcă spărgea cineva
geamuri în cer
ea chiar făcuse la încheieturi
niște frumoase brățări de apă

câte o mașină mă mai stropea
până la suflet

o să plec
doar când o să stea ploaia
îmi spuneam
sau când voi afla de ce
am fost adus aici din patul meu
în care am adormit
nu prea fericit

sa nu incerci sa duci prea mult in suprarealism, lasa mai moale, mai soft, s-ar putea sa-ti iasa ceva frumos.

spor!

cred că esența ideii este aici:
\"doar unii
poate cei aleși de soartă
se uitau la ei cu drag\".

cadrul, deși ploios, este unul minunat, un vizual care se simte.

Ottilia Ardeleanu

va multumesc de citire:
ecaterina, e bine ca imaginile se schimba, ca in pzoele chinezesti, si in loc de cuplu se vede singuratatea
sophie, incerc mai multe voci. imi sunt drage ambele.
ottilia, de la acea imagine a pornit poemul. deci multumesc de citire

o zi buna