Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
îmi plac remarcile făcute și înțelegerea.
îți aștept opiniile, în continuare,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu36: de ce iubim bărbații" de Ottilia Ardeleanu
Dar ceea ce vrea să spună poetul este că toate aceste înlănțuiri nu sunt o întâmplare. Ele au un destin. Și existența noastră, a celor de dinainte și a celor ce vor urma înseamnă istorie și că toate aceste etape sunt dependente unele de celelalte. Orice schimbare, oricât de neînsemnată ni se va părea, ea va avea contribuția ei, istoric și biblic vorbind. Toate acestea se întâmplă cum se întâmplă pentru că sunt predestinate.
\"chiar dacă nu crezi.\" - o spune finalul poemului.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„potop" de Liviu-Ioan Muresan
Ioan, mulțumesc pentru opinii. nu știu ce să zic în legătură cu titlul. mai gândesc asupra lui.
Anni, mulțumesc pentru trecere și pentru acel \"fragile\". este chiar cuvântul potrivit.
Liviu, îți mulțumesc pentru aprecieri, încurajări și susținere. promit să refac acolo. ai dreptate.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„cunosc drumul tutunului dar n-am ajuns mare mahăr" de Ottilia Ardeleanu
\"să mă extragi din valurile oglinzii strâmbe
cu palmele să mângâi
razele din care tot mereu ne-alcătuim\".
oricare vers are o semnificație și o subtilitate poetică, este un aport sentimentului pe care frumos îl reliefezi. metafore de toată frumusețea nasc acel \"cerc plan transparent\".
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Discul transparent al rotulei mele se tot mișcă" de Dragoș Vișan
ultimele două strofe sunt superbe. încheie la fel de pur acest poem de suflet.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„trimite un înger cu o batistă să-mi șteargă privirea" de Ioan Barb
Bun poemul, Alex!
cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„m-am plictisit ca de mere acre" de Alexandru Gheție
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„când începeam să înțeleg ei nu mai erau" de Ottilia Ardeleanu
de ieri de azi și de mâine\" - iată ce cadru nemaipomenit. spun doar că acest fotograf scrie minunat și că, jocul de șah: \"departe începutul acesta
albul atacă tâmplele
negrele gândurile\" are un singur final.
un poem ca o fotografie reușită. nu mai spun de imaginea aceasta, surprinsă, ingenios, de același fotograf: \"pe cărarea cu plopi
melcul trage urma de pleoapă\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dimineți de julie" de Ioan-Mircea Popovici
\"dincolo de piele nu se poate trece
începe o altă lume\"!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„enclave.când dragostea umbla pe pământ" de Ioan Barb
Mulțumesc pentru opinii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„despre cum și dacă se poate îndepărta iubirea" de Ottilia Ardeleanu
Silvia, mă bucur că a plăcut. te aștept cu opiniile tale.
Ioan, dacă a stârnit interes, înseamnă că nu am scris în zadar.
Alex, sper că mai am câte ceva de spus despre oraș și nu numai.
vă mulțumesc din suflet,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„orașul meu, după ploaie" de Ottilia Ardeleanu
pe care nu l-ai mai dat jos\"), o spunere din toată inima, sinceră, nespus de romantică și... reușită!
întregul este cum îi stă bine unui poem strașnic, eu remarc finalul:
\"la naiba
să nu uiți să mă iubești când atingi țărmul
când apa o să-ți dea rotocoale de adânc
prin piele când o să te rotească infinitul
tu
rostogolește-ți emoțiile ca printr-un vârtej
până în mine iubito \"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„te duc la mare" de Alexandru Gheție
îți mulțumesc că ai trecut, ai spus și te mai aștept.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„decepție" de Ottilia Ardeleanu
ce să zic, în câteva cuvinte ai surprins necuprinsul.
nu pot să nu mă gândesc la acel creier bocanc, înnodat cu șireturi otrăvitoare, care mă face să râd de câte ori citesc poemul. ce imagine și ce gând aici!
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„percepție deformată" de Liviu-Ioan Muresan
un spirit patern desăvârșit. numai că, ele: \"într-o dimineață nu vor ști nimic din toate acestea ceasul mâinii stângi va înceta să fie al meu\".
zbuciumul părintesc se simte începând chiar cu primele versuri (evidențiez doar \"muțenia ploii\"!).
declarația finală este axiomatică.
\"dacă ele sunt sănătoase eu ce rost aș avea să dorm?\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dacă ele sunt sănătoase eu ce rost aș avea să dorm? inima îmi stă în curent – zbor și binecuvântare" de Vasile Munteanu
pentru om e simplu să le omoare.
e un poem plin de sensibilitate. încărcat de metafore frumoase.
mi-a plăcut mult aici: \"stai departe Doamne de valea căprioarelor
lasă-le pacea laptele norilor\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„burgundia 62" de Anni- Lorei Mainka
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dacă vrei aici mă găsești" de Ottilia Ardeleanu
nu întâmplător ai ales personajul vespula vulgaris.
oricum, am râs copios.
ei, asta nu mai începe cu \"a fost odată...\".
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Vespula Vulgaris (ordinul Hymenoptera, familia Vespidae)" de Dragoș Vișan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dacă vrei aici mă găsești" de Ottilia Ardeleanu
mama însăși moare cu viteza atracției
și mă strigă
trezește-te pierzi refluxul acesta\" - iată versurile care spun totul.
pe \"patul de moarte\" visezi la raiul pe pământ.
pe cât de mari și buni îngerii, pe atât de mari și urâte păcatele vieții.
se simte acea greutate din suflet.
imagini și limbaj pe măsura ideii. deosebite.
și un pic de \"limbă de piper\"!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Patul de moarte" de Liviu-Ioan Muresan
