Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
mulțumesc mult, Laurențiu.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ce bine e să fii tânăr" de Ottilia Ardeleanu
doamna Angela, cuvintele pe care mi le adresați îmi dau curaj.
Cristina, a fost, ca de obicei, inspirație de moment.
Laurențiu, bun venit! am să redau din poem următoarele:
\"vioara
mâinile mele
tăcerea
dezamăgirile
tristețea
inima
nimeni\"
și spun doar atât: ai citit esențialul. mă bucur să te găsesc în această pagină.
Vă mulțumesc, încă o dată, și vă aștept ori de câte ori timpul vă permite și dorința vă îndeamnă aici.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„singură în orchestră" de Ottilia Ardeleanu
mâna contează!
așa că: \"mâna de pe umărul jucătorului\" este un titlu la locul lui!
mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„mâna de pe umărul jucătorului" de Vasile Munteanu
știi ceva, laudele au efect doar când se fac foarte rar.
îți mulțumesc.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„iz de septembrie" de Ottilia Ardeleanu
de aceea, se pare, unei idei bune trebuie să-i urmeze una, hai să-i zic mai puțin bună.
îmi place exigența ta.
poate că ai dreptate că poemul scade din intensitate. asta mă face să reflectez asupra finalului, ori, poate, să-l suprim...
dar, știi ceva, tristețea aceea este singura care mai salvează ceva. am dăruit finalului o șansă. poate că nu am făcut bine.
steluța pe care ai așezat-o cu blândețe în colț îmi dă sentimentul că nu trebuie să renunț, că vioara așteaptă maestrul...
din cauza ta, Paul, voi avea o seară cum de mult n-am mai avut. și pentru aceasta îți mulțumesc.
nu voi renunța la sfaturile tale, pentru viitor. sper să și pot arăta că am beneficiat de ele.
îți mulțumesc este prea puțin spus.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„singură în orchestră" de Ottilia Ardeleanu
nu cred că e bine să fii în pielea niciunuia dintre personajele prezentate de tine.
și nu e ușor să dai o sentință.
ai reușit, în puține cuvinte, să redai starea unui om prin fața căruia trece fulgerător viața și, indiferent de vârstă, se află la capăt, la marginea prăpastiei.
dureros, dar adevărat! un poem de mare tensiune.
mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„transfigurarea" de Ioan Barb
cuvinte care fac să se vadă dincolo de \"ferestre\".
\"amintiri atît de tari\".
un poem deosebit!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Un om cu ferestre" de Adrian Suciu
bună ideea și cursiv exprimată.
întrebarea de final exprimă încă nedumerirea, încă mai trebuie... ca să devii!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„clapele au voie să cânte la pian acolo?" de Petraru Ionut
mă bucur pentru impresia făcută. este un alt fel de text, în general \"clișeele\" mele au alt fel de abordare.
însă, e bine dacă acesta a fost impactul asupra ta. consider că am reușit să transmit și asta îmi dă imbold.
mulțumesc foarte frumos și te mai aștept,
Ottilia
Pe textul:
„Clișeu50: copilul zilelor mele " de Ottilia Ardeleanu
Miclăuș, ai intuit și mulțumesc mult pentru cuvinte.
Anca, promit să revin în strofa cu pricina și să modific o părticică. că ai simțit aidoma înseamnă mult pentru mine. mulțumesc.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„priveghi" de Ottilia Ardeleanu
mulțumesc pentru vizită.
Ottilia
Pe textul:
„priveghi" de Ottilia Ardeleanu
de altfel, nici finalul nu e prea dulceag...
îți mulțumesc mult.
Ottilia
Pe textul:
„când iarna trece prin mine" de Ottilia Ardeleanu
mă bucur că măcar finalul a avut oarece efect.
onorată de trecere și semn.
mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu50: copilul zilelor mele " de Ottilia Ardeleanu
pe mine nu poate decât să mă bucure, indiferent de părere, atenția celui care trece și, mai ales, lasă un semn, în această pagină.
mă onorează prezența ta.
mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„când iarna trece prin mine" de Ottilia Ardeleanu
și nici nu intru în rolul divinității. din contră. este doar viață și despre viață, aici. iar eu sunt un om normal, chiar prea normal.
în fine, nu aș vrea să renunț la stranietate.
mulțumesc frumos pentru trecere și cuvinte.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„când iarna trece prin mine" de Ottilia Ardeleanu
am revenit cu plăcere în această pagină.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Haiku" de Miclăuș Silvestru
Vă doresc, tuturor epigramiștilor, cât mai multe astfel de recunoașteri!
Ottilia
Pe textul:
„Eterna Epigramă - Mafia și Democrația" de Vali Slavu
Recomandatmodul cum ai decis să destăinui din sufletul tău, iată, face să ajungă și la alte suflete, ceea ce este un har.
felicitări!
Ottilia
Pe textul:
„vremea lăcustelor " de Silvia Goteanschii
în cele ce spuneți aveți dreptate.
aș fi vrut să se citească, însă, cu alte pauze, acolo, în finalul strofei a doua, fiindcă așa, ideea mea nu se încadrează nici în primul fel, nici în cel de al doilea la care v-ați gândit.
încă o dată, vă mulțumesc.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„un timp în care mă pierd " de Ottilia Ardeleanu
Anca, chiar lănci sunt, săgețile ar fi nesemnificative și prea s-a spus despre. îți mulțumesc mult pentru trecere și comentariu.
Vă aștept cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„asediu " de Ottilia Ardeleanu
