Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
mulțumesc pentru că sunteți aici.
niciodată nu am programat poezia, ea este cea care mă programează pe mine, uneori mai bine, alteori...
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Cine ești, Ottilia Ardeleanu?" de Ottilia Ardeleanu
urcarea spre un astfel de templu este abruptă, este dificilă, dar curățarea \"cu lacrime de copil\" merită sacrificiul.
familia asta mare de tot este a poeților.
îmi place mult ideea arborelui genealogic.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Familia mea" de Liviu-Ioan Muresan
sună înălțător: \"în calea destinului meu prieten mi-e doar zborul\".
Ottilia
Pe textul:
„Umbre peste zbor" de Cristina Rusu
Angela Nache-Mamier: eu nu mă pot supăra pe oamenii care îmi doresc binele. și cred că nici pe ceilalți, atîta timp cît există o lege a compensației.
eu nu scriu zilnic pentru că vreau să scriu zilnic.
am atîtea idei lăsate în prăfuire pentru că nu am timp să le scriu și să le postez.
apreciez gestul dumneavoastră. mulțumesc.
Ioan-Mircea Popovici: încîntată să vă am alături și vă mulțumesc pentru varianta propusă. voi ține cont.
încă o dată, mulțumirile mele și vă rog să spuneți ce este de spus, atunci cînd este de spus. nu mă menajați.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„cerul cu aripi verzi-albăstrui" de Ottilia Ardeleanu
mulțumesc, Anca, pentru vizită și semn.
numai bine,
Ottilia
Pe textul:
„ultimul alb " de Ottilia Ardeleanu
vitamina \"I\" se găsește, uneori, pe piață și e foarte scumpă. nu oricine o poate cumpăra. ea se cumpără cu iubire, nu cu bani. nu se află în farmacii fiindcă nu se prea mai îmbolnăvește lumea de așa ceva.
ești de apreciat prin ceea ce faci.
m-a impresionat copila Adelina. nu spun că are maturitate, ci că mintea îi trece prin suflet!
Ottilia
Pe textul:
„Copiii de astăzi – părinții de mâine" de Vali Slavu
Recomandatmulțumesc pentru trecere și interpretare. mă onorează.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„singură în orchestră" de Ottilia Ardeleanu
mulțumesc mult, Laurențiu.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ce bine e să fii tânăr" de Ottilia Ardeleanu
doamna Angela, cuvintele pe care mi le adresați îmi dau curaj.
Cristina, a fost, ca de obicei, inspirație de moment.
Laurențiu, bun venit! am să redau din poem următoarele:
\"vioara
mâinile mele
tăcerea
dezamăgirile
tristețea
inima
nimeni\"
și spun doar atât: ai citit esențialul. mă bucur să te găsesc în această pagină.
Vă mulțumesc, încă o dată, și vă aștept ori de câte ori timpul vă permite și dorința vă îndeamnă aici.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„singură în orchestră" de Ottilia Ardeleanu
mâna contează!
așa că: \"mâna de pe umărul jucătorului\" este un titlu la locul lui!
mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„mâna de pe umărul jucătorului" de Vasile Munteanu
știi ceva, laudele au efect doar când se fac foarte rar.
îți mulțumesc.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„iz de septembrie" de Ottilia Ardeleanu
de aceea, se pare, unei idei bune trebuie să-i urmeze una, hai să-i zic mai puțin bună.
îmi place exigența ta.
poate că ai dreptate că poemul scade din intensitate. asta mă face să reflectez asupra finalului, ori, poate, să-l suprim...
dar, știi ceva, tristețea aceea este singura care mai salvează ceva. am dăruit finalului o șansă. poate că nu am făcut bine.
steluța pe care ai așezat-o cu blândețe în colț îmi dă sentimentul că nu trebuie să renunț, că vioara așteaptă maestrul...
din cauza ta, Paul, voi avea o seară cum de mult n-am mai avut. și pentru aceasta îți mulțumesc.
nu voi renunța la sfaturile tale, pentru viitor. sper să și pot arăta că am beneficiat de ele.
îți mulțumesc este prea puțin spus.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„singură în orchestră" de Ottilia Ardeleanu
nu cred că e bine să fii în pielea niciunuia dintre personajele prezentate de tine.
și nu e ușor să dai o sentință.
ai reușit, în puține cuvinte, să redai starea unui om prin fața căruia trece fulgerător viața și, indiferent de vârstă, se află la capăt, la marginea prăpastiei.
dureros, dar adevărat! un poem de mare tensiune.
mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„transfigurarea" de Ioan Barb
cuvinte care fac să se vadă dincolo de \"ferestre\".
\"amintiri atît de tari\".
un poem deosebit!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Un om cu ferestre" de Adrian Suciu
bună ideea și cursiv exprimată.
întrebarea de final exprimă încă nedumerirea, încă mai trebuie... ca să devii!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„clapele au voie să cânte la pian acolo?" de Petraru Ionut
mă bucur pentru impresia făcută. este un alt fel de text, în general \"clișeele\" mele au alt fel de abordare.
însă, e bine dacă acesta a fost impactul asupra ta. consider că am reușit să transmit și asta îmi dă imbold.
mulțumesc foarte frumos și te mai aștept,
Ottilia
Pe textul:
„Clișeu50: copilul zilelor mele " de Ottilia Ardeleanu
Miclăuș, ai intuit și mulțumesc mult pentru cuvinte.
Anca, promit să revin în strofa cu pricina și să modific o părticică. că ai simțit aidoma înseamnă mult pentru mine. mulțumesc.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„priveghi" de Ottilia Ardeleanu
mulțumesc pentru vizită.
Ottilia
Pe textul:
„priveghi" de Ottilia Ardeleanu
de altfel, nici finalul nu e prea dulceag...
îți mulțumesc mult.
Ottilia
Pe textul:
„când iarna trece prin mine" de Ottilia Ardeleanu
mă bucur că măcar finalul a avut oarece efect.
onorată de trecere și semn.
mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu50: copilul zilelor mele " de Ottilia Ardeleanu
