Poezie
Visele doamnei Pachet 37
despre numele scării spre cer
1 min lectură·
Mediu
a înflorit castanul
s-a grăbit printre zidurile cetății
ne taie calea primul în zorile subțiate de strigătele păsărilor
și ele pe fugă cu ciocuri înfundate de paie și ațe
ne iese în cale când ne aplecăm peste soartă
tu mai ai de mers drum lung până la far
spune-i
nu e grabă
să lase sărbătorile să se ridice la cer
iar scara își cunoaște numele bine de tot
din tălpile preafericiților care au urcat-o
?nu știi
când unul a apucat luna de gene și s-a legănat pâna l-a prins marea
și l-a adus pe uscat?
știi bine
sunt aici pe balconul dintre ziduri
aștept
se deschid lalelele se trezesc bondarii
veverițele stau și se spală ca muncitorii întorși din mină
acum nu e timp de alune
e timpul să curățâm streașina să umplem platanele
mâine va fi sărbătoarea cea mare a lumii din cer
va ploua liliac și vom bea din ploaia de stele
bondarii zboară precum se întorc bătrânii pescari
înceți
convinși
de drumul bătut de alții mai tineri
034077
0
Acum nu e timp de alune,
\"e timpul să curățâm streașina să umplem platanele
mâine va fi sărbătoarea cea mare a lumii din cer
va ploua liliac și vom bea din ploaia de stele\"
Îmi plac simbolurile aici, îmi place bondarii și bătrânii pescari și îmi place imaginea castanului înflorit, acela care taie calea și ne urmărește aplecându-ne peste... soarta
cu drag,
alex