Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
măiestria artistică îl determină pe cititor să creadă că intră într-o poveste (cadrul nocturn, personajele, demarcările, momentele de referință etc.). nu mă decid care dintre "exemple" îmi place mai mult, înclin către cel de al doilea și n-am să explic de ce. dar dacă vreau să exemplific eu ceva, atunci, iată:
"trecem de noaptea aceasta într-o zi"!
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„magritte nu e femeie. nici pictopoezie. pipa este ipocrizie" de Vasile Munteanu
mi-am imaginat, în timpul lecturii, cum ar fi când:
"sirenele îi cântă în lotcă nu-i pește
strânge stelele în brațe și adoarme
...".
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„pe mare în orice pescar se zbate un demon" de Anghel Geicu
chiar deosebit acest tristih,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Continuitate" de Mihaela Merchez
mai întâi paparudele, pe urmă potopul, în continuare plutirea și recuperarea unor lucruri, de ex. cele cu dublă folosire (plută- butoiul, una mică împotriva răcelii- conținutul butoiului) și, în sfârșit, după toate astea, omul o ia razna, adică face surfing cu preșul/covorul pe apă... :)
bine, bine de tot grupate și o adiacență potrivită.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Inundație" de Dan Norea
Pe textul:
„căutare" de Ottilia Ardeleanu
Ottilia
Pe textul:
„Cum, goi, ne află toamna" de Elia David
cred că m-a lovit o piatră :).
fain!
Pe textul:
„iarăși pietre" de Ștefan Petrea
felicitări!
Ottilia
Pe textul:
„dovada mea de nebunie" de Ștefania Pușcalãu
dar mi se pare retoric acesta...
oricum, e un poem frumos, mie, cel puțin, mi-au plăcut muzicalitatea și imaginile.
mă bucur că ai revenit.
succes!
Pe textul:
„frigul" de Cezar C. Viziniuck
De îmbunătățitfelicitări!
Ottilia
Pe textul:
„Obișnuim să punctăm" de Mariana Aurelia Gunță
este o secvență tristă care, deși se parcurge simplu și firesc, îți transmite o greutate așa cum simți când te resemnezi.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„bunica a avut dreptate" de silviu dachin
Ottilia
Pe textul:
„Românul în prag de toamnă" de Goea Maria-Daniela
au amuțit pietrele
dincolo bunicii
am venit și eu cu ceea ce am simțit văzând imaginea.
ai aici un haiku răscolitor, cu atât mai mult cu cât imaginea scaieților înfloriți contrastează cu nuanța ușii și cea sentimentală.
felicitări!
Pe textul:
„Poarta închisă" de Cristina Rusu
îmi place și felul în care ai găsit să-ți pregătești terenul. finalul e trist din cauza neputinței aceleia.
un procedeu asumat de a afla/dezvălui sensul celor câteva "chestii".
Pe textul:
„Despre cîteva chestii prea importante " de adrian pop
iar sus,
"pe cer
zmeul colorat
al morții"!
Ottilia
Pe textul:
„ghem" de Alina Mihai
mulțumesc. din nou.
Ottilia
Pe textul:
„ pe șine vine toamna " de Ottilia Ardeleanu
o concizie subtilă, mai ales în finalul discursului (limba ..."ca o poftă"!).
Pe textul:
„tăcerea milelor" de Liviu-Ioan Muresan
mă voi gândi la aceste propuneri, totuși. mulțumesc mult pentru comentariu, trecerea prin această pagină mă onorează.
cu plăcerea de a te regăsi aici,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ pe șine vine toamna " de Ottilia Ardeleanu
\"de parcă de disperarea lor îmi arde\" nu ar trebui să sune altfel decât trebuie, din contră, adică să fie în ideea disperării.
îți mulțumesc mult că ai trecut și ai spus.
Ottilia
Pe textul:
„ pe șine vine toamna " de Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„vinovat" de mircea lacatus
