Poezie
Sufletul tău
1 min lectură·
Mediu
Sufletul tău se așază perfect peste sufletul meu
aud acordurile fără seamăn când respiră împreună
sau separat nu are importanță, deoarece respiră trezind lumi de emoții lumile din noi
lumile noastre, lumi întregi din carne și vise
oamenii din noi iubindu-se ca într-un leagăn
tu, leagănul ființei mele, de la trup la suflet
și viceversa
cel care nu are nevoie de cuvinte să-mi rostească
și să mă rostească totuși, când o faci
vocea ta mi-e dimineți cu soare, mi-e soarele însuși,
mi-e culoare și liniște frumoasă dragul meu,
câtă minune încape în ochii tăi chiar și atunci
când nu mă privești decât de departe
printr-o dorință:
"să-mi fii!",
iar eu îți sunt în toate cele câte stau în putință
unui om
imposibilă ți-aș fi uneori și aș rupe rândurile, gândurile,
lanțurile și ție m-aș da să mă duci acolo, unde
iubirea e doar la o respirație distanță de tine
m-aș da să mă îngropi ca pe ultima cruce de pe
sufletul meu să pot trăi cum trăiesc femeile, iubită!
acum, e rândul meu să-mi pun o dorință:
"să-mi apari
mi-e atât de dor de tine,
omul de la capătul tuturor gândurilor mele"
025160
0
"se așează", "să-mi fi!".
apoi, nu înțeleg suita de semne de exclamație de la final, un semn era suficient. de fapt, aș renunța la punctuație.
mi-a plăcut mult ultimul vers:
"omul de la capătul tuturor gândurilor mele".