autoinvectivă

Citind acest poem declarat autoinvectiv, am remarcat puterea… inventivă a autorului. Trecând peste formula de început – care mi-e necunoscută, probabil am lipsit la lecția respectivă :) – este remarcabil cum ați extrapolat. Cu piciorul de pod de la Adsincani m-ați dat gata. Interesantă atmosfera mioritică de la început (evident, gura de rai presupune și existența unui picior de… pod) iar jocul de cuvinte cu zeii buzunarelor în Europa și zeii Europei în buzunare(le noastre) este grozav.

umbla cu cioara vopsită…?!

Unde pun ei piciorul ("podului")… se simte…
Procedeul stilistic este de rafinament. Chiar și când e ceva negativ de spus, contează mult felul în care o faci.

Oricum am calcula, se pare că tot cu minus dă!

Cu plăcerea lecturii,

Ottilia Ardeleanu

mulțumesc, doamnelor, pentru lectură și pentru semnul despre; după cum se știe, podul acesta, fiind unul într-un picior (fără a fi ciupercă), este... în aer; da, unde pun ei piciorul (deși aripa ar fi fost mai potrivit) se cunoaște; să-i spunem... descălecare (dezarpiare?); deși, în cazul acesta, griji mai mari mi-aș face pentru celălat picior, pe care l-aș dori... cât mai departe (sau pe cât posibil mai înalt!)