Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
poemul tău este o arhitectură în sine, parcă dinadins ai ales stilul gotic, misterios, impunător. aș vrea să remarc și "turma de sfincși ce se-adapă din lună", ca un ciudat joc de lumini și umbre zărite din "fund de sertar".
Valentin, poemul acesta denotă o dată în plus talentul tău.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Amurgire" de Valentin Irimia
Valentin: ai remarcat legătura timpului între înainte și înapoi.
Andreea: mare parte din ceea ce numești reușită se datorează și lectorului. întotdeauna există o conexiune.
bucuria că vă aflați aici îmi aparține!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„printr-o sită la mâna-ntâia" de Ottilia Ardeleanu
felicitări și bine ai revenit cu picioarele pe pământ românesc! :).
La mulți ani și la mai multe!
Pe textul:
„Colindând prin trei imperii" de Dan Norea
aici e un pic sâcâitor: "nestudiată_tu".
salut, joker!
Pe textul:
„(g)lumesc" de Dely Cristian Marian
Pe textul:
„toamna o altă femeie ce simte" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat"te trădează" scrisul!
frumoasă căutare în sine, prin jocul de-a baba [oarba].
Pe textul:
„de-a baba [oarba] " de Silvia Goteanschii
remarc abundența de sau-ri ca niște cotituri în abundența de gânduri către...
mi-ar fi plăcut să respecți regula: cum-nici-sau, cred că ar fi fost mai drăguț ca să existe două-trei "coturi" identice de format de exprimare.
numai bine!
Pe textul:
„despre lucrurile care nu se pot ascunde" de mihai amaradia
mă bucură opinia ta.
mulțumesc pentru trecere și semn.
Pe textul:
„azi întruchipez fericirea" de Ottilia Ardeleanu
imagini, metafore, acțiune.
remarcabil, într-adevăr!
Pe textul:
„poem cu brațe lungi " de Nuta Craciun
mulțumesc frumos, Claudiu.
Pe textul:
„tur de orizont" de Ottilia Ardeleanu
vreau să cred că celor privind din afară, dintr-o poziție arbitrară, oamenii mei nu (li se) par/ devin/ semnifică obsesie pentru mine ci doar dorința/ plăcerea unei comunicări eficiente, dinspre și înspre. oricare ar fi legăturile, consecințele se resimt interior. și cred că se poate vorbi la modul general despre aceste conexiuni, interacțiuni etc. umane.
și fiindcă poezia este o stare, înainte de toate, căreia încerc(ăm) să îi atribui(m) forță creatoare - atât cât a(ve)m (fiecare dintre noi) - este normal să fiu/fim uneori așa, alteori altfel...
relativ la acest text, am scos doar o parte - cf. cu prima ta sugestie, de după cea despre final. restul l-am păstrat. de asemenea, și ultimul cuvânt rămâne pe loc dat fiind semnificația lui în context.
onorată,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„apoi mă obligă să fiu tandră" de Ottilia Ardeleanu
foarte sugestiv acest haiku.
Pe textul:
„haiku" de Darjan Tanta
Pe textul:
„Inferno" de Cristian Stancu
De îmbunătățiteste foarte surprinzător atunci când un chip pe care ți-l imaginezi ori îl știi deja de o anumită alură, un anumit comportament, să-ți apară sub forma unui cu totul alt chip. dacă lucrul acesta se mai petrece și la o scară uriașă este cu atât mai uimitor. îmi place cum ai construit "terenul" pentru a putea ajunge la o astfel de imagine, cumva gigantică față de cea a realității. asta dă un farmec aparte poemului.
Pe textul:
„ memento mori " de Silvia Goteanschii
Pe textul:
„Algoritm Literar. Nr. 5" de Ioan Barb
o stea pe orizontul meu?! ce poate fi mai frumos într-o seară geroasă?!
onorată,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„tur de orizont" de Ottilia Ardeleanu
onorată,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„eternă transformare sentimentală" de Ottilia Ardeleanu
tare frumos, Liviu!
concertul lumii...
Pe textul:
„Tremurul " de Liviu-Ioan Muresan
un salut cordial îți trimit și eu,
Ottilia
Pe textul:
„eternă transformare sentimentală" de Ottilia Ardeleanu
felicitări!
Pe textul:
„Decadențe" de Valentin Irimia
