freezing rain

dacă poetul ar fi îngropat cântecul, femeile ar fi jeluit ca într-un cor antic.Totuși chiar de renunț la refren, simt ca este vorba de o altă moarte aici.

majoritatea omitem un lucru: moartea fizică nu are cu adevărat importanța pe care obișnuim să i-o atribuim; atunci când survine, mulți suntem morți de multă vreme; pentru că se moare în mai multe feluri (aspect pe care nu doresc să îl dezvolt).


mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

transformă și cele mai negre stări în melodii poetice. n-aș putea să nu simt asta: "viscolul mă curtează cu înverșunare de arcuș" - câtă acustică, câtă virtuozitate!
dar acestui poet nu-i pot reproșa că denotă o mare sensibilitate artistică și umană. din nou nu pot trece peste a simți că "pe bărbierul din fața porții nu muzica l-a adus".
între ploaie și gheață, între cumințenie și desfrâu, poezia aceasta te pune pe gânduri.
în final, contează oare de ești poet ori altcineva?!

cu plăcerea lecturii,

Ottilia Ardeleanu

dacă aș glumi (cu scopul evident de a viscoli și mai tare urmele acestui text), aș spune că femeia despre care se face vorbire în text este lopata de zăpadă; e un privilegiu a fi îngropat în fața porții; abia apoi ești adus și menținut în viață de oameni deseori mai prețioși decât rudele: ginecologul, bucătarul, cizmarul, croitorul..., ultimul pe listă (în ordinea gândită de mine acestei lumi) bărbierul.


mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

M-a infiorat poemul tau.
Recele de gheata, imaginea mortii, frigul, sentinta gropii dar si duiosia ce reiese din versuri precum:

"dac-ați putea vedea cum varsă bărbații o lacrimă
pe ascuns
la moartea unei curve"

N-am mai citit un poem asemanator.

nici eu nu am mai scris unul asemănător :).


mulțumesc pentru lectură, pentru semnul despre și pentru cuvinte.