Poezie
freezing rain
1 min lectură·
Mediu
în pielea goală ies în noaptea de februarie
o clipă inima se răzgândește
dă să intre-n casă
nu pricepe ritmul înnegurărilor
acestei regăsiri în nemișcare
viscolul mă curtează cu înverșunare de arcuș
n-aș putea spune dacă din mine răzbate cântecul
sau din el
ehei! ochii aceștia albaștri și verzi și adânci
nimic n-au topit niciodată
Refren
sânge! de-ai fi fost săgeată...
n-ai fi susurat în piatră
eu nu tu nici tu nu eu
într-un trup aclamideu
dac-ați putea vedea cum varsă bărbații o lacrimă
pe ascuns
la moartea unei curve
și-n locul măgarilor s-ar înhăma la dric
să poarte desfrâul la groapă
dar capul ei și căpătâiul gropii înfiorează
crucile!
pe atâția i-au făcut oameni cuminți
iar cerul varsă peste movilițe
lacrimi de gheață
renunțați la refern
nu-i momentul
pe bărbierul din fața porții nu muzica l-a adus
064.289
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “freezing rain.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14000250/freezing-rainComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EMEMElena Malec✓dacă poetul ar fi îngropat cântecul, femeile ar fi jeluit ca într-un cor antic.Totuși chiar de renunț la refren, simt ca este vorba de o altă moarte aici.
0
VMmajoritatea omitem un lucru: moartea fizică nu are cu adevărat importanța pe care obișnuim să i-o atribuim; atunci când survine, mulți suntem morți de multă vreme; pentru că se moare în mai multe feluri (aspect pe care nu doresc să îl dezvolt).
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0
OAtransformă și cele mai negre stări în melodii poetice. n-aș putea să nu simt asta: "viscolul mă curtează cu înverșunare de arcuș" - câtă acustică, câtă virtuozitate!
dar acestui poet nu-i pot reproșa că denotă o mare sensibilitate artistică și umană. din nou nu pot trece peste a simți că "pe bărbierul din fața porții nu muzica l-a adus".
între ploaie și gheață, între cumințenie și desfrâu, poezia aceasta te pune pe gânduri.
în final, contează oare de ești poet ori altcineva?!
cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
dar acestui poet nu-i pot reproșa că denotă o mare sensibilitate artistică și umană. din nou nu pot trece peste a simți că "pe bărbierul din fața porții nu muzica l-a adus".
între ploaie și gheață, între cumințenie și desfrâu, poezia aceasta te pune pe gânduri.
în final, contează oare de ești poet ori altcineva?!
cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
0
VMdacă aș glumi (cu scopul evident de a viscoli și mai tare urmele acestui text), aș spune că femeia despre care se face vorbire în text este lopata de zăpadă; e un privilegiu a fi îngropat în fața porții; abia apoi ești adus și menținut în viață de oameni deseori mai prețioși decât rudele: ginecologul, bucătarul, cizmarul, croitorul..., ultimul pe listă (în ordinea gândită de mine acestei lumi) bărbierul.
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0
ANM-a infiorat poemul tau.
Recele de gheata, imaginea mortii, frigul, sentinta gropii dar si duiosia ce reiese din versuri precum:
"dac-ați putea vedea cum varsă bărbații o lacrimă
pe ascuns
la moartea unei curve"
N-am mai citit un poem asemanator.
Recele de gheata, imaginea mortii, frigul, sentinta gropii dar si duiosia ce reiese din versuri precum:
"dac-ați putea vedea cum varsă bărbații o lacrimă
pe ascuns
la moartea unei curve"
N-am mai citit un poem asemanator.
0
VMnici eu nu am mai scris unul asemănător :).
mulțumesc pentru lectură, pentru semnul despre și pentru cuvinte.
0