Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
"ca pupilele unui bebeluși
și crează distanțe între noi".
construcție bună a "vorbei cu monica".
mai trec.
Pe textul:
„o vorbă cu monica" de Ana Gabriel-Laurențiu
și dacă omul moare ori pare să nu mai fie viu, tabloul "pictat" de tine respiră!
comparația anotimpului înnoitor cu un motan e delicioasă: cu cât ai grijă de tot ceea ce presupune el, cu atât el se manifestă, asemenea felinei, mai dezmierdat, mai lingușitor, mai egoist, captându-ți întreaga atenție. aceasta induce regretul părăsirii tuturor lucrurilor îndrăgite, într-o zi, și dorința de a lăsa urmele cele mai frumoase ale trecerii, ca singură mângâiere, cea mai plăcută: "cum neștiute stele căzătoare ar mângâia între urechi motanul negru și bătrân".
cu bucuria recitirii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„primăvară cu tresăriri de felină" de Vasile Munteanu
Alex, consider diversitatea ca un lucru care mă propulsează, de aceea caut mereu și dacă reușesc schimbări potrivite e o muncă pe care mi-o asum și o plăcere pe merit. îți mulțumesc pentru cuvinte. îți aștept opiniile în continuare.
Domnule Holobaca Gheorghe, orice grai de pe teritoriul românesc trebuie să fie un exemplu și o încântare. satul românesc nu trebuie să devină o tradiție, el trebuie să existe, să fie viu și să fie un model pentru întreaga spiritualitate românească. o cumințenie și un discernământ mai mare, o dragoste ireproșabilă și o dorință de mai bine, o nedezrădăcinare a neamului nu se găsește decât la sat. mă bucur nespus că v-a făcut plăcere lectura acestui text. mulțumesc.
Domnilor, vă mulțumesc încă o dată,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„când să crapă de zâuă e vai de capu omului " de Ottilia Ardeleanu
urmează "noaptea se apucă și joacă zaruri cu norii" pe care l-aș simplifica. iar finalul "un cuțit întotdeauna înfigându-l cu vârfu'" îl văd doar atât: "un cuțit".
mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„atât de aproape de" de Anghel Geicu
și discursul tău înspre îndepărtare...
aș vrea să revezi "cândva or să-ți cadă în palme toți fluturi".
aștept "II – marți".
numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„mărturii din livada cu meri" de Alexandru Gheție
mi-a plăcut inclusiv titlul și subtitlul.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Iarnă veche" de Eduard Zalle
De îmbunătățitPe textul:
„Adunarea" de raluca sandor
și mâna ascunde-ți-o între zidurile ei".
rețin versul:
"voi nu știți cum arată o femeie iubită"!
Pe textul:
„nu știu ce veni " de cezara răducu
Ralu, ce frumos se scuturară ăle flori sub lumina felinarului tău! mulțumesc mult.
Silviu-Viorel, satu ăsta fuse de pomină. îți mulțumesc mult că văzuși cum îl văzuși.
Pe textul:
„da prin satu ăsta aproape nici țipenie " de Ottilia Ardeleanu
mi-a plăcut mărturisirea finală datorită căreia am aflat și eu definiția timpului într-o altă viziune.
Pe textul:
„o singură dată în stare gravă" de Daniel Dăian
frumoasă prezentarea făcută de Marius-Marian Șolea.
Pe textul:
„Exerciții de singurătate cu Paul Bogdan" de Radu Herinean
RecomandatPe textul:
„Întoarcerea definitivă la natură" de Silviu Somesanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„spirala cununii de spini" de holobaca gheorghe
da știu și eu, unii or zâce că e o prostie să scrii... ce, din asta trăiești?
da ia zî, măcar ești fericită?! :)
mi-a plăcut, mai ales că... ia privește o țâră și la mine peste gard.
ei, ce vezi?!
Pe textul:
„să nu te deochi!" de Ștefania Pușcalãu
Pe textul:
„era din perioada cu măcriș" de silviu viorel păcală
Pe textul:
„haiku" de Darjan Tanta
mă bucură și mă onorează prezența ta aici,
Ottilia
Pe textul:
„da prin satu ăsta aproape nici țipenie " de Ottilia Ardeleanu
numai bine, Mădă!
Pe textul:
„până să să lumineze" de Ottilia Ardeleanu
Mădă, eu nu vorbesc generic prea des, fiindcă prefer lucrurile clare, punctuale, veridice...
ok.
Pe textul:
„până să să lumineze" de Ottilia Ardeleanu
și am reliefat prin faptul că nu e duel, cum ar putea să se înțeleagă, ci un mod de clarificare a ceea ce simte lectorul vis-a-vis de ceea ce vrea să imprime autorul și ceea ce consimte autorul că poate lăsa să fie în acord cu opiniile lectorului. iar eu întotdeauna am ținut la relația autor-cititor, cred că am demonstrat-o cu brio de-a lungul timpului, fiindcă mai am un pic și îmbătrânesc și eu pe aici, nu-i așa?!
cred că m-am făcut înțeleasă.
Pe textul:
„modele de lut pentru oameni care trec " de Ottilia Ardeleanu
