Poezie
Autism înalt funcțional
1 min lectură·
Mediu
Eu am închis porțile
și Dumnezeu le-a bătut în cuie
evident afară au rămas cîteva duzini
de flămînzi
nu a strigat nimeni vai ce frumos
vai ce mișto și chiar dacă ar fi făcut-o
m-aș fi cărat impasibilă spre următoarea
locație
sînt și acolo flămînzi sînt și acolo porți
cuvintele lor abia dac-au zgîriat puțin zidul
ia-le Doamne rătăcirea
sparge-mi Doamne cătușele
vreau să alerg liberă să simt iarba udă sub picioare vreau
044519
0

de remarcat impasibilitatea cu care personajul în cauză (se) deplasează/ vede/ trăiește/ intuiește/ apreciază/ etc. lumea, mai bine zis ceea ce crede a fi lume, "încătușat" fiind, o lume care, fiind departe de realitate, este o rătăcire înspre divin.
ingenios realizată legătura cu Dumnezeu prin crucificare/ eliberare, ideea unei/ unor uși bătută/e în cuie.
și relevantă este și această reținere, nimănui nu-i place în această postură: "nu a strigat nimeni vai ce frumos
vai ce mișto"
încă o dată, un text merituos.
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu