OAOttilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
"... scriitorul Adrian Munteanu este invitat de onoare și nominalizat pentru Premiul Internațional de Literatură NUX la prima ediție a Salonului Internațional al Cărții de la Milano..." , este de apreciat!
felicitări și tot mai departe!
Pe textul:
„Comunicat" de Adrian Munteanu
Recomandat"unii și-au găsit liniștea în pântecele cerului" - mi se pare pe cât de trist pe atât de liniștitor, îngăduitor și ferit de toate relele pământești,
și
"pașii doar pleacă" - în definitiv, nimic și nimeni nu pleacă și chiar de ar fi așa, rămân cel puțin amintirile, spiritul celui căruia îi pleacă pașii.
frumos poem!
Pe textul:
„Strângere de inimă" de Maria Prochipiuc
în următoarele două:
"trotuarele în care piciorul se-ngroapă până la glezna
ratării cotidiene înfige colți să sfâșie" este vorba de "trotuarele... înfig...".
aș renunța la versurile:
"gângavele...
nu mai e timp de privit înapoi".
și, în continuare, aș mai renunța la unele lucruri care îngreunează.
ideea poate fi accentuată și în mai puține cuvinte.
este doar o părere de cititor, aici. autorul decide întotdeauna.
Pe textul:
„ Trotuarele antropofage" de Maria Elena Chindea
"Prea înalt" poemul tău!
Pe textul:
„Prea înalt" de Cristina Rusu
deosebită prima strofă ca imagine și sensuri.
mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Cimitir" de Dumitru Sava
aici, îmi trezește acea sete dar și rezistență, de cămilă, și patul acesta pare unul vrăjit...
ai o imaginație...
Pe textul:
„patul de noapte" de Liviu-Ioan Muresan
deși "tăcerea se așeza pe genunchi", tabloul mi se pare viu.
frumos!
Pe textul:
„un zâmbet pe cer" de Anghel Geicu
mulțumesc, Maria, pentru semnul de lectură.
Pe textul:
„cea care se plimbă nestingherită" de Ottilia Ardeleanu
Maria, mă bucur că am putut stârni în tine simțăminte fel de fel.
Cristina, sunt versuri proaspete :), încântată că ți-au plăcut încă de la titlu.
Claudiu, ai văzut foarte bine între amar și amuzant, între nostalgic și obiectiv, între ieri și azi.
mulțumesc, din nou!
Pe textul:
„mă îndrăgostii a doua oară da nu-mi pare rău" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Nimb fântâna zilei" de Maria Elena Chindea
uneori este bine să ne mai descrețim.
Pe textul:
„secvențe bahice" de nicolae tomescu
Pe textul:
„cu pasul sprințar" de Ottilia Ardeleanu
rezum:
femeia
surâsul
nu pot crede
cât de repede
înțeleg!
mult succes în continuare!
Pe textul:
„o înțelegere târzie " de Silviu Somesanu
Maria, e bine că ai văzut și o parte pozitivă a lucrurilor. întotdeauna există bine și rău. în fiecare lucru, în fiecare om.
Mădălina, în text nu este nimic de râs. nici măcar acel clișeu de care spui ori din cauza lui.
Pe textul:
„Niciodată nu spune unei zile că e ordinară" de Ottilia Ardeleanu
mă întreb dacă în frazele următoare nu se poate face o mică modificare:
"De după un tăpșan apari tu, cu ochii îmbrăcați în culoarea dimineții. Verși roua ochilor în cupa ghiocelului și pregătești un elixir pentru îmbătarea iluziei" și anume:
"... apari tu, cu ochii îmbrăcați în culoarea dimineții. Le verși roua în cupa ghiocelului și ...".
Pe textul:
„Și totul se strânge ca un buchet la sânul tău primitor" de George Pașa
mulțumesc pentru trecere și interpretare.
Pe textul:
„cu pasul sprințar" de Ottilia Ardeleanu
da, multe se întâmplă pe neașteptate. mai ales moartea.
îți mulțumesc și te mai aștept.
Pe textul:
„ziua în care se poate întâmpla orice" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ziua în care se poate întâmpla orice" de Ottilia Ardeleanu
ești binevenită.
Pe textul:
„m-am născut cu semnul lui" de Ottilia Ardeleanu
Ottilia
Pe textul:
„celei trecute prin viață " de Ottilia Ardeleanu