OAOttilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
despre vrajbe și prietenii se va mai povesti cât va fi lumea, și totuși, când totul se termină cu bine, rămâi așa, cu un gust plăcut, cum s-ar spune, poetic.
chiar te-a furat.
(revezi "clar de soare grăsnun ca un porc")
voi mai trece, cu siguranță, prin pagina aceasta,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„minima producție pe scena valorii" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„pendula" de Ioan Postolache-Doljești
mai trec, Violeta!
Pe textul:
„Mucenici" de Deminescu Violeta Mirela
mulțumesc, din nou, pentru prezența ta constantă în această pagină.
Pe textul:
„ducem cu noi toate acestea" de Ottilia Ardeleanu
Numai bine!
Ottilia
Pe textul:
„în timp ce tăcerea îmi sparge timpanele" de Ottilia Ardeleanu
mi-a plăcut foarte mult trimiterea asta biblică "pe tine cineva te omoară cu pietre" ca și când asta ar rezolva ceva din "neajunsul" iubirii.
Alex, cuprinzi mereu sentimentul singurătății umbrit de iubire și invers - aș putea spune - ca într-un epicentru.
mai trec.
Pe textul:
„pentru bolile tale femeiești" de Alexandru Gheție
mulțumesc de-aci, din inimă!
Pe textul:
„mă îndrăgostii a doua oară da nu-mi pare rău" de Ottilia Ardeleanu
onorată.
Pe textul:
„mă îndrăgostii a doua oară da nu-mi pare rău" de Ottilia Ardeleanu
Liviu, înțelept și comentariul tău.
Miclăuș, îmi place mai mult varianta originală :), dar mă bucur să aflu și altele.
Vă mulțumesc frumos,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ducem cu noi toate acestea" de Ottilia Ardeleanu
"... scriitorul Adrian Munteanu este invitat de onoare și nominalizat pentru Premiul Internațional de Literatură NUX la prima ediție a Salonului Internațional al Cărții de la Milano..." , este de apreciat!
felicitări și tot mai departe!
Pe textul:
„Comunicat" de Adrian Munteanu
Recomandat"unii și-au găsit liniștea în pântecele cerului" - mi se pare pe cât de trist pe atât de liniștitor, îngăduitor și ferit de toate relele pământești,
și
"pașii doar pleacă" - în definitiv, nimic și nimeni nu pleacă și chiar de ar fi așa, rămân cel puțin amintirile, spiritul celui căruia îi pleacă pașii.
frumos poem!
Pe textul:
„Strângere de inimă" de Maria Prochipiuc
în următoarele două:
"trotuarele în care piciorul se-ngroapă până la glezna
ratării cotidiene înfige colți să sfâșie" este vorba de "trotuarele... înfig...".
aș renunța la versurile:
"gângavele...
nu mai e timp de privit înapoi".
și, în continuare, aș mai renunța la unele lucruri care îngreunează.
ideea poate fi accentuată și în mai puține cuvinte.
este doar o părere de cititor, aici. autorul decide întotdeauna.
Pe textul:
„ Trotuarele antropofage" de Maria Elena Chindea
"Prea înalt" poemul tău!
Pe textul:
„Prea înalt" de Cristina Rusu
deosebită prima strofă ca imagine și sensuri.
mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Cimitir" de Dumitru Sava
aici, îmi trezește acea sete dar și rezistență, de cămilă, și patul acesta pare unul vrăjit...
ai o imaginație...
Pe textul:
„patul de noapte" de Liviu-Ioan Muresan
deși "tăcerea se așeza pe genunchi", tabloul mi se pare viu.
frumos!
Pe textul:
„un zâmbet pe cer" de Anghel Geicu
mulțumesc, Maria, pentru semnul de lectură.
Pe textul:
„cea care se plimbă nestingherită" de Ottilia Ardeleanu
Maria, mă bucur că am putut stârni în tine simțăminte fel de fel.
Cristina, sunt versuri proaspete :), încântată că ți-au plăcut încă de la titlu.
Claudiu, ai văzut foarte bine între amar și amuzant, între nostalgic și obiectiv, între ieri și azi.
mulțumesc, din nou!
Pe textul:
„mă îndrăgostii a doua oară da nu-mi pare rău" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Nimb fântâna zilei" de Maria Elena Chindea
uneori este bine să ne mai descrețim.
Pe textul:
„secvențe bahice" de nicolae tomescu