Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
Pe textul:
„caut un chirurg" de Crina Albu
întunericul alungă șoapte
le se înnoadă în cântec
ul alunecă pe sub uși
le se închid în fața iubirii
iubire m-ai lăsat goală într-
un tablou întunericul
cuibărit de frica lui
dumnezeu lângă mine
de ce să mă tem"
așa văd eu, prin pânza brodată de tine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Nud" de Gherghei Iulia
De îmbunătățitinteresantă ideea textului.
poate ar fi trebuit să decurgă un pic mai spre sugerare.
mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„A doua șansă" de Erik Teodoru
De îmbunătățitSă ții porumbei în colivie."
aș zice:
El nu știa că porumbeii nu se țin
în colivie.
e dureros ce spui tu aici, Sonia.
te încurajez să scrii. ai idei frumoase, care pot zbura...
Pe textul:
„Nu trebuie să ții porumbei în colivie. " de Sonia Kalman
De îmbunătățituite aici:
"Mă așteptam să se întoarcă.
L-am așteptat câteva zile, " - așteptam - așteptat, prea apropiate;
ceea ce consider eu că este poezie în textul acesta arată cam așa:
"Parcă înnebunisem.
Vedeam bărbați pe stradă
Și le săream în cârcă,
Pentru că în gândul meu
Orice bărbat era el. ".
trebuie să încerci să sugerezi mai mult decât să-ți explici sentimentele. ar fi mult mai atrăgător pentru lector.
succes în continuare!
Pe textul:
„El a fugit" de Sonia Kalman
De îmbunătățitatunci, cred că gândurile "de ură și otravă" nu mai au nicio importanță. contează doar pentru ce și pentru cine "pătimim"!
Pe textul:
„Valul infinit" de Adrian Munteanu
aș vrea să intru în posesia acestei cărți. titlul cheamă la lectură.
și știi ceva, cu riscul că aceste cuvinte nu ar avea nicio importanță pe lângă cele de pe copertă: nu mă îndoiesc de conținutul volumului!
Pe textul:
„Cîntece pentru Jusa" de Leonard Ancuta
mulțumesc mult.
Pe textul:
„da prin satu ăsta aproape nici țipenie " de Ottilia Ardeleanu
desigur, de șlefuit se mai poate, însă, zic și eu ca poetul acela mare: „perfecținea nu atrage atenția”!
ceea ce fu demonstrat!
Pe textul:
„cel mai frumos colindat" de Ottilia Ardeleanu
"ca pupilele unui bebeluși
și crează distanțe între noi".
construcție bună a "vorbei cu monica".
mai trec.
Pe textul:
„o vorbă cu monica" de Ana Gabriel-Laurențiu
și dacă omul moare ori pare să nu mai fie viu, tabloul "pictat" de tine respiră!
comparația anotimpului înnoitor cu un motan e delicioasă: cu cât ai grijă de tot ceea ce presupune el, cu atât el se manifestă, asemenea felinei, mai dezmierdat, mai lingușitor, mai egoist, captându-ți întreaga atenție. aceasta induce regretul părăsirii tuturor lucrurilor îndrăgite, într-o zi, și dorința de a lăsa urmele cele mai frumoase ale trecerii, ca singură mângâiere, cea mai plăcută: "cum neștiute stele căzătoare ar mângâia între urechi motanul negru și bătrân".
cu bucuria recitirii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„primăvară cu tresăriri de felină" de Vasile Munteanu
Alex, consider diversitatea ca un lucru care mă propulsează, de aceea caut mereu și dacă reușesc schimbări potrivite e o muncă pe care mi-o asum și o plăcere pe merit. îți mulțumesc pentru cuvinte. îți aștept opiniile în continuare.
Domnule Holobaca Gheorghe, orice grai de pe teritoriul românesc trebuie să fie un exemplu și o încântare. satul românesc nu trebuie să devină o tradiție, el trebuie să existe, să fie viu și să fie un model pentru întreaga spiritualitate românească. o cumințenie și un discernământ mai mare, o dragoste ireproșabilă și o dorință de mai bine, o nedezrădăcinare a neamului nu se găsește decât la sat. mă bucur nespus că v-a făcut plăcere lectura acestui text. mulțumesc.
Domnilor, vă mulțumesc încă o dată,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„când să crapă de zâuă e vai de capu omului " de Ottilia Ardeleanu
urmează "noaptea se apucă și joacă zaruri cu norii" pe care l-aș simplifica. iar finalul "un cuțit întotdeauna înfigându-l cu vârfu'" îl văd doar atât: "un cuțit".
mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„atât de aproape de" de Anghel Geicu
și discursul tău înspre îndepărtare...
aș vrea să revezi "cândva or să-ți cadă în palme toți fluturi".
aștept "II – marți".
numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„mărturii din livada cu meri" de Alexandru Gheție
mi-a plăcut inclusiv titlul și subtitlul.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Iarnă veche" de Eduard Zalle
De îmbunătățitPe textul:
„Adunarea" de raluca sandor
și mâna ascunde-ți-o între zidurile ei".
rețin versul:
"voi nu știți cum arată o femeie iubită"!
Pe textul:
„nu știu ce veni " de cezara răducu
Ralu, ce frumos se scuturară ăle flori sub lumina felinarului tău! mulțumesc mult.
Silviu-Viorel, satu ăsta fuse de pomină. îți mulțumesc mult că văzuși cum îl văzuși.
Pe textul:
„da prin satu ăsta aproape nici țipenie " de Ottilia Ardeleanu
mi-a plăcut mărturisirea finală datorită căreia am aflat și eu definiția timpului într-o altă viziune.
Pe textul:
„o singură dată în stare gravă" de Daniel Dăian
