Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Iarnă veche

Poeme de aruncat la gunoi

1 min lectură·
Mediu
Plouă într-o iarnă veche,
Singură și nepereche.
Lacrimile îți așterni –
Un tribut acestei ierni.
Plouă într-o iarnă nouă.
Tu, cu mâinile-amândouă
Într-o rugă nerostită,
Plângi cu lacrimă sordidă.
Plâng cu iarna asta toată
Oamenii mei de zăpadă
Ca-ntr-un ritual dement.
Plouă rece și absent.
Plouă într-o iarnă veche
Și-mi răsună în ureche
Ploaia ca un marș funebru.
Plouă alb și plouă negru.
055.891
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
63
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Eduard Zalle. “Iarnă veche.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-zalle/poezie/14007055/iarna-veche

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
bacovian. mă bucur să citesc un poem curat în stil clasic. totuși, rime ca de ex.:"nerostită" - "sordidă" sunt un motiv evident pentru ca poemul să nu fie perfect.
mi-a plăcut inclusiv titlul și subtitlul.

Ottilia Ardeleanu
0
@eduard-zalleEZEduard Zalle
Mulțumesc frumos pentru considerații, doamnă.
0
@miclaus-silvestruMSMiclăuș Silvestru
să exprim într-o variantă personală ceea ce am simțit în "coșul tău", nicidecum... de gunoi. "Plouă alb și plouă negru" - un trecut mult prea pesimist...! Am lecturat cu plăcere! Vă doresc mult succes!

Permiteți, pentru "sufletul" meu:

Ninge ca-ntr-o iarnă veche,
Singură și nepereche;
Lacrimi calde tu așterni
Un tribut acestei ierni.

Ninge ca-ntr-o iarnă nouă;
Tu, cu mâinile-amândouă
Într-o rugă nerostită,
Plângi, de lacrimi răvășită.

Știu că iarna e nomadă
Și-ai ei oameni zăpadă
Dar tot ninge insistent
După-un ritual dement.

Încălzit în iarna veche
Îmi răsună în ureche
Note, dintr-un marș funebru,
Ninse alb, plouate negru."

0
@miclaus-silvestruMSMiclăuș Silvestru
scăpărilor...!

"Și-ai ei oameni de zăpadă,
Dar tot ninge insistent..."

Totul este perfectibil.

0
@eduard-zalleEZEduard Zalle
Mulțumesc frumos, domnule. Mă înclin...
0