mărturii din livada cu meri

titlu!
și discursul tău înspre îndepărtare...
aș vrea să revezi "cândva or să-ți cadă în palme toți fluturi".
aștept "II – marți".

numai bine,

Ottilia Ardeleanu

o să mai arunc o privire acolo. dar nu e o eroare. se leagă de versul anterior. dar da, ai dreptate, e cam ambigu
:)

vai de sufletul nostru frumos! :)
mă întorc. am ceva de făcut aici. deocamdată am luat imagini rar întâlnite. nu le-am luat, le-am clonat. :)

mere cu pisoi pe mare, iată o rețetă incitantă!
mi-a placut mult, e fluent, cu comeback-uri bine țintite și imagini vizualizabile, puternice, liricul ponderează epicul.
ar putea fi un proiect de amploare, care să adune în el toată plecarea, vom afla.
"cândva o să-ți cadă în palme toți fluturi" are într-adevar o ambiguitate.
mici sugestii, con permesso:
"pământul e mult mai greu dacă le uiți în saci de rafie" ar evita repetarea merelor
"pleoapele se înmulțesc necontrolat" ar putea fi mai aproape de idee (daca am înțeles-o corect!)
"milioane de kilometri de la talpă/gleznă la frunte" ar întregi harta
"am îmbrăcat merii în fustele tale" îmi pare mai credibil

să croiesc textul după gustul și asemămarea mea...așa cum făceam în copilărie cu rochiile mamei :)
între timp m-am răzgâdit, îl las așa, după chipul și asemănarea autorului.

mie îmi trebuie asta:

văd oameni plutind pe o mare pitică
aud cum se lovește mărul roșu de mărul verde
mărul galben de umărul ros
sunetul acesta îmi amintește de liniștea morților
de pielea ta albă și buzele reci când îmi vorbeai despre
nebunia de a fi pur si simplu plecat

pești kamikaze în părul tău curgător
sunt toate mișcările mele

luni îți vorbeam despre arta războiului
despre cum îți desenam pe piele tot felul de răni
de parcă în tine ar fi milioane de kilometri de la gleznă la gât
de la umărul drept la umărul stâng
ești o mare pitică în care apa își învață undele

te depărtezi, dilara
sângele e doar intensitatea durerii în soare mi-ai spune pe o limbă germanică
rece până când lumea s-ar insinua între noi ca o pânză deasă de molii

nu ți-am spun niciodată că ți-am acoperit cerul cu o pătură de păsări mici

de o frumusete aparte poezia asta a ta, alex
si foarte bun aranjamentul Laviniei

nu-ti fie mila sa tai taca simti ca face; in orice forma, e tot poezia ta, bogată, scânteioasă, "periculoasă" :), copleșitoare !

plus partea cu îmbrăcatul merelor în fuste. faină imagine!

mulțumesc pentru semne...
marius - cum prea frumos spui, voi încerca să adun pe aici toată plecarea :). cât despre modificări pe text - vor fi, sigur. mulțumesc pentru sugestii
lavinia - am citit varianta pe care ai adus-o aici, acestui text. cred că e esența acolo. și promit să lucrez textul. aveam nevoie de feedback. și thanks...
silvia - nu mi-e frică să tai. și voi face asta :). doar că îmi place să să fie și puțin ”periculoasă” :). cu prima ocazie voi posta o variantă mai... șlefuită. mulțu

Alex,tare frumos ii mai scrii Dilarei.
Un poem minunat,de la prima paranteza pana la ultimul punct.

simona, mulțumesc...
dacă a plăcut, mă bucur :)

"nebunia de a fi mut paralizat sau pur și simplu plecat" - frumos..., frumos!
dar unde pleci? sau ai plecat deja?

merele... prima strofá este foarte reușită per-ansamblu, deși sunt unele versuri pe care le-aș mai scurta (err. "de parcă S-ar ține de mâini sau ar face pod între ei", zic eu...).

dar există o imagine ce se recompune din fragmente, repetiții, reveniri (mi-ar placea să scriu o poezie numai din reveniri obsesive) și aceasta pictură merită un pic de zăbavă - a noastră în privire, a ta în trudă și migală.

despre luni - multe răbufniri de intensitate lirică, dar nu-mi crează aceași conexiune cu trăirea poetului (trăirea ta) precum o face prima strofă.

sunt curios ce urmează!

cu zâmbet,
(pt.)

despre acele reveniri obsesive e vorba si in ceea ce are sa urmeze :)
sunt texte scrise de ceva vreme, sunt texte la care mai lucrez inca. si sper sa se lege, cumva. pentru ca e riscant sa repeti anumite secvente. plus ca totul poate deveni redundant, agasant, plictisitor. deci trebuie sa vin mereu ce ceva nou prin aceleasi mijloace. prin chiar aceleasi imagini. asta e provocarea mea de acum :)
multumesc pentru semn. voi mai scurta versurile acelea