Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
Pe textul:
„bosonul poetului" de Liviu-Ioan Muresan
ai reușit să faci creație din Creația Lui. în câteva cuvinte ai crescut un întreg arbore, ai fost și ai devenit fiică, mamă, ai vorbit Lui despre om și omului despre El. "lumea aceasta din care a alunecat" mi se pare plin de semnificații.
aș scoate, totuși, punctele de suspensie din final.
remarc un poem subtil, o istorie a lumii în versuri potrivite.
Pe textul:
„Istoria" de Mihaela Merchez
și aș mai renunța la pronumele eu, în ambele cazuri.
este o poezie ca o frescă, da.
Pe textul:
„O mică trezire" de Simion Cozmescu
Pe textul:
„viața șoptită" de Vali Nițu
un titlu care poate fi interpretat în mai multe feluri, spre exemplu ca anotimp pluvial ori ca anotimp al botezului (la mulți ani!) - iar așa mi se pare deosebită metafora, ca timp care se adună în cantitate mare - ca număr de ani adică, ca umplere interioară cu emoțiile adecvate anotimpului etc.
îmi place cât de subtil parcurgi traseele vârstelor, cu specificul lor.
m-au făcut să revin asupra lor două versuri deosebite:
"din mierea sunetelor ce ne zumzăie pe la urechi
cu amăgiri de poezie și de cântec" - foarte poetic. am vizualizat și m-am lăsat dusă de poezie și de cântecul acela zumzăit!
ce să mai zic de final: ce imagine și ce sensuri!
Pe textul:
„anotimpul înecării" de Vasile Munteanu
remarc repetițiile și grupajul-refren, metaforele și, mai ales, stările. și apropo, mi-a plăcut foarte tare dorința aceea de a inventa o lume în care să fie și el înțeles!
Pe textul:
„intimitatea ta perfectă de melc" de marin badea
Recomandatîn orice caz, faptul că cineva lasă un semn de lectură, înseamnă că acel text a reușit, în oarecare măsură, să se valorifice pe sine.
mulțumesc pentru această intervenție.
Pe textul:
„uite ce mi s-a întâmplat " de Ottilia Ardeleanu
Dorin, pentru lumina în care ai simțit poezia,
Sorin, pentru interpretare,
și pentru faptul că ați dat gir acestei scrieri.
vă mulțumesc.
Pe textul:
„putem cumva să ne depășim" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„putem cumva să ne depășim" de Ottilia Ardeleanu
vezi aici: "baiederă" - baiaderă.
cât privește ritm, rimă, stilistică și alte cele, eu zic cum că este bine, dar, deh, fiind toamnă și predispoziție la aceste îmbieri tomnatice... veni-vor unii să zică, poate, că nu e așa și găsiv-or nod în vie... :)
Pe textul:
„Cronică de toamnă" de Daniel Bratu
cu morala tu stai mai bine decât mine, iată:
"La morală-acuma, poți să meditezi:
Dacă un obstacol îți apare-n cale,
Schimbă strategia, dar să nu clachezi
Și să nu renunți la visurile tale!"!
încă o dată, felicitări! și la cât mai multe premii!
Pe textul:
„Fabule trimise la Concursul Național "Fascinația Mării"" de Vali Slavu
limba română este ea însăși o metaforă, așa încât, oricâte origami am încerca, cea mai frumoasă este tot naturalețea. dar lucrul acesta nu-l spun pentru prima dată acum, aici. mie îmi plac mult poeziile (mai) "seci", dar cu idee plină și putere maximă de transmitere. ele au fiorul lor specific.
îi găsesc aci pe Eminescu, pe Nichita, ... și, în final, pe Poetul Român, Poetul actual care se gândește la reînnoire, la reîmprospătare, la evoluție, este pozitiv și se străduiește în numele frumosului, al Limbii Române căreia îi închină truda sa.
totul are un sens, nimic întâmplător!
foarte expresivă ultima strofă. și per ansamblu, un poem care se remarcă.
Pe textul:
„Vocabular atipic" de Liviu-Ioan Muresan
mă bucur că mă citești!
Pe textul:
„taverna" de Ottilia Ardeleanu
felicitări tuturor!
Pe textul:
„Din toamnă oamenii fac arbori câmpuri și tăceri*" de Cristina Rusu
o poveste sufletistă, o manieră lirică, un bagaj suficient de figuri de stil.
cred că ai fi putut renunța la ghilimele. zic eu că se înțelege dialogul și în lipsa lor.
oricum, după părerea mea, este un text care transmite și se duce în zona poetică. reușit, cu alte cuvinte.
Pe textul:
„Întâlnire cu un hobo" de Simion Cozmescu
Pe textul:
„niște rude " de Ottilia Ardeleanu
mulțumesc mult, onorată de prezență.
Pe textul:
„unghi de incidență" de Ottilia Ardeleanu
se îmbracă în acuarelă."- iată că amintirea tatălui te îmbracă, ea nu se șterge, dimpotrivă, capătă culoare, semn că el este mai viu ca oricând și atât de aproape de tine.
numai bine!
Pe textul:
„Am promis, tată!" de Mihaela Roxana Boboc
