Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
că e un mod de a învăța să ai/ să transmiți o atmosferă benefică.
Rareș, ca de obicei, încântată.
Pe textul:
„cum e vremea" de Adam Rares-Andrei
Recomandatde parcă te-ai învinovăți de ceea ce se întâmplă, frământările - motiv interior duc la mersul pe cioburi, dureros! Imaginea, aici, redă puternic această atmosferă de autoconstrângere. Mie una mi-a plăcut!
Pe textul:
„Motiv interior" de Ioan Barb
RecomandatAdrian, mă bucură prezența ta și semnul de lectură. da, acel ca poate fi șters, adormită referă starea personajului, poate fi scos din context, voi lua în considerație totuși, după ce și Dorina și tu ați respins această alăturare în context. mulțumesc frumos.
Pe textul:
„singurul meu câștig în viață " de Ottilia Ardeleanu
RecomandatCorina, e bine cum a ajuns la tine,
Nicolae, orice text poate fi sursă de inspirație, eu nu vreau să comentez răstălmăciri ale originalului.
mulțumesc din nou pentru impresii, stele...
Pe textul:
„singurul meu câștig în viață " de Ottilia Ardeleanu
Recomandatun poem plin!
Pe textul:
„dansează cu el" de enea gela
las și eu un semn de lectură... fotografiile vorbesc pe înțelesul celor care au legătură cu ele.
Pe textul:
„ 29 februarie" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„Aparitie editorială: Dumnezeul din paharul cu votcă" de Ioan Barb
Recomandatpoemul acesta trasează o graniță între interior și exterior. cum se văd/simt/trăiesc lucrurile o spui tu foarte bine. mi-a plăcut raportarea la o stare de așa-imaginativ "război" și totodată la o stare medicală.
este poezie. pur și simplu!
Pe textul:
„*spre un stat suveran" de Silvia Goteanschii
mulțumesc frumos, ca întotdeauna, cititor fidel!
Pe textul:
„oameni și câini " de Ottilia Ardeleanu
am observat că scrii divers. cred eu că starea asta de râsul-plânsul îmbracă mai plăcut, mai dezinvolt discursurile tale.
numai bine!
Pe textul:
„și tot îmi spunea" de Ioan Postolache-Doljești
prelungeai cuvintele să n-atingă sfârșitul. - iată un vers memorabil!
și întregul deasupra multor versuri ale autorilor contemporani, care se rezumă la cotidianism sau devin hilare prin fantasmagoric - ceea ce nu mai poate fi actual!
o lectură plăcută mie!
Pe textul:
„Timpul ca un vârtej" de George Pașa
discursul tău a ajuns la mine curat, autentic, cu mândria aceluia care are trecut de povestit!
acelea toate care au rămas de la tata, acelea toate dau sens existenței noastre de urmași.
prețuiesc cu atât mai mult poemul tău, cu cât mă regăsesc în multele cuvinte despre și ale neamului.
o stea care să lumineze obârșia românului
Pe textul:
„O saga pentru tatăl meu" de Ana Urma
Recomandatte-ai întrecut pe tine, aici, Gela, este un poem care nu are nevoie de prea multe cuvinte fiindcă el este totul în contextul dat!
te felicit!
Pe textul:
„îți spun" de enea gela
nu pot spune decât că nu este rău, dimpotrivă!
succes!
Pe textul:
„Poeme desfrânate" de Simion Cozmescu
putem oare cu mințile noastre să redresăm acele lucruri care nu funcționează?!
cel puțin găsim un bun discurs asupra problemei, aici, la Silvia.
Pe textul:
„Constelația 89 " de Silvia Goteanschii
are sare și piper textul acesta.
are acel perpetuum mobile modern: ne salutăm
și murim mai departe, ironic dar și preventiv la ceea ce ... cine mai știe ce va urma?!
drept pentru care las un semn de întrebare mare cât un felinar (nespart!).
Pe textul:
„exerciții de sinceritate - arderi" de Mihaela Popa
Mihai, ce am spus, aia o să fac :). mă bucură prezența ta.
Ioan, ai intuit bine, nu știe omul ce știe zidul!
Răzvan, cu siguranță există paralela cu omul care, dacă vrea, poate fi un zid. acum, depinde de rolul zidului!
onorată!
Pe textul:
„zidul acesta " de Ottilia Ardeleanu
frumoasă înălțare a rostului cuvântului!
atenție la "adânâc"!
Pe textul:
„O umbră care-i lasă luminii nimbul" de Silviu Somesanu
Pe textul:
„Epopeea lui LIM" de Liviu-Ioan Muresan
Recomandat