îți spun

sunt o femeie de aur m-aș putea contura în relief brățară să-ți zornăi la urechi ecoul desfrânat al singurătății m-aș lăsa topită în cazanul cuvintelor orice sensuri mi-ai da lehamitea și dorul să-ți fiu după-atâtea poeme trăite pe-ascuns tăcerea - lingouri pentru vremea falimentului personal vremea când pe bolta transparentă mă vor ghici toți orbii surzii mi-or căuta pseudonime nebunii - loc de veci încă sunt o femeie de aur îți spun după felul cum stau la fereastră duminică seara și număr stele pe vârful limbii fulger din fulger trupul meu tencuiala caselor bântuite de strigoiul luminii am o mie de fețe și niciun chip iar timpul mi se stoarce ca o rufă pe dos agățat în ștreangul fiecărei secunde mă uit la soare luni dimineața ca la un copil plesnit peste față și nu m-aș mai ridica să plec