ziua în care se poate întâmpla orice

care începe banal
dar se continuă
într-un ritm alert metaforic...
Finalul stopează minunat
toată această revărsare de Cuvinte...
Felicitări!

mulțumesc.

Fiecare cuvânt poetic e o “oglindă” care reflectă ființa ta poetică, şi toate cuvintele lirice din toate poeziile tale revelează şi compun ființa ta integrală, nefragmentată şi nerisipită în detalii disparate şi superflue.

Ottilia,

Mi-a atras atenția cu ideea aparte de a urmări realitatea în oglindă. Îmi amintești de ”oamenii oglindă” în care ne privim, ”care văd totul”, în care fiecare se poate construi mai atent, mai autentic și, atunci când inspirăm încredere, chiar mai buni, iubitori, mai adevărați.

mulțumesc pentru lectură și semne, mă bucură trecerea și reacția voastră.

e ziua în care ești la coafor și atmosfera intră într-un foșnet întrerupt de cut cut cut – moartea — părul tăia oglinzile atente, oglinzile transpiră și oglinzile nemișcate – mică ironie drăguță. Mi-a plăcut mult joaca asta a ta.