Oancea Sorin
Verificat@oancea-sorin-0039906
„Viața e o victorie, poți să o pierzi!”
Născut în timpul verii
+ clepsidră/tâmplă
+ clopot îngropat/ zgomotul asurzitor al secundelor
- destul de multă ezitare, articol nehotărât, neapartenență a elementelor, probabil nerecunoaștere - devine relativ disonant ...
Timp concav adică cupa răsturnată a clepsidrei de deasupra?
Pe textul:
„timp concav" de Ursu Marian Florentin
dacă cel din urmă se uită la cerul înstelat și înțelege că, poate un Angstrom din privirea asta e o lumea care privește spre Angstrom-ul lui. Câte se mai pot scrie stimate domn Picasso? Cu stimă!
Pe textul:
„liniștea internautului" de Oancea Sorin
Aici ponciful libertății absolute îmbracă imagini ale derivei, imagini recurente în ultimele texte recente, de parcă libertate e restitutio ad integrum, un fel de tabula rasa postfactum...
formele de evadare denumite libertate în textul dumneavoastră, recursul la finalitatea primatei în cei hăituiți e inteligibilă dar reprobabilă...
Pentru asta poza unei realități lirice ne îndurerează pe amândoi presupun...
Pe textul:
„Oamenii au nevoie de o anumită libertate" de adrian rentea
se pierde scrâșnind reumatic în ceață
Dacă îmi permiteți îi voi zice tramvaiul care a cuvântat la plenară.
Scrâșnitul care seamănă a umăr dar sună a șine este expresiv, cine are urechi să-și imagineze măcar...
Apoi Nirvana, Kurt și Magnum sincer nu e nimic poetic, nici măcar simbolic, mai ales pentru spațiul nostru nu exprimă mare lucru...
Derivă, dezolare, dar nu înțeleg ce e psihedelic aici...
Spor!
Pe textul:
„Poem psihedelic" de Ella Poenaru
Licență poetică?
Mie îmi place dar nu pot găsi sensul, muzicalitate? joc?
Textul în toată ființa lui îmi exprimă tăcerea dintre noi chiar dacă vorbim aceiași limbă, folosim același vocabular dar suntem profund de neînțeles
Apoi verdele dumneavoastră adică tinerețe, prospețime deschide poteca adevărurilor paralele poate chiar falia dintre vârste, stări, spații...
Vă mulțumesc pentru înseninare.
Pe textul:
„Spectrum" de Traian Rotărescu
Minimalismul imaginilor developate în text capătă ecou prin recitire
Rămân cu starea de a fi exprimată în text.
Minusurile sunt chestiuni de gust în cazul de față
Vă mulțumesc.
Pe textul:
„impact" de ovidiu cristian dinica
"Mă visam noaptea într-o clepsidră întoarsă
tu încercai să ne înveți uitarea
îți creșteau aripile - fâșii de cer
din anotimpurile-ți de pe umeri."
Restul rămâne cum ați publicat
Am sentimentul îmbătrânirii, melancolia, temă principală
motivul fâșiilor de cer mi se pare lesne de înlocuit în titlu cu clepsidra.
Oricum textul are potențial, produce inspirație, mai ales finalul. Remarc ultimele 3 versuri.
Pe textul:
„fâșii de cer" de Ursu Marian Florentin
Că lucrul sfânt pe lume e.
Îmbălsămată-mi e iubirea(!)
în al eternității jurământ.
Nu i-aș lăsa de fel uitare
în misticul ei legământ.
Nimeni așa putere n-are
să-i încalce sacru crezământ.
Din viață aș lăsa simțiri pe file
pentru nebăgații în seamă muritori.
Până la căpătâiul zilei inutile
rostire-le-vor încrezători.
Pe textul:
„44" de Popica-Savin Alina-Roxana
De îmbunătățitDescopăr emoționat textul dumneavoastră despre lume-adevăr și reprezentarea ei.
Prima strofă e saturată.
Derivarea strofei secunde cred că stă în nevoia mentală de a fi înțeles sau dezvoltarea lirică întru sentință.
Pe textul:
„Kantiada" de Laurențiu Belizan
o cafea la nisip într-un spațiu suprareal?
finalul poemului:
"catifelate parfumate vii
creaturi domestice se retrag
în sălbăticiuni
sunt exact în momentul acesta
te privesc ca şi cum
de mult ai fi trecut
îmi recuperez cafeaua în timp util!"
rezolvă fantasma în trezirea la timp.
Nu se anunță. De altfel motivul cafelei răsare din restul poemului.
Pe textul:
„până la argintiu (2)" de Daniela Luminita Teleoaca
poate prea pietist pentru gustul meu, firescul gestual cel de toate zilele se îmbină plastic în imagini echilibrate.
Pe textul:
„Gestica noastră cea de toate zilele " de Alexandra Alb Tătar
Apoi șevalet pânză freatică e abisul ființei deși imaginea e imposibil de vizualizat plastic
Remarc sensibilitatea melancolică
Pe textul:
„Pictor naiv adolescența" de adrian rentea
Restul e fantasmă.
Pe textul:
„ambiopie" de Cristina-Monica Moldoveanu
Ultimele 4 versuri din prima strofă:
"iar acea pulbere
e perfuzia cu glucoză
ce ține loc de hrană
și le ascunde ridurile"
o imagine de forță și durere greu de imaginat. Are plasticitate deopotrivă cu transcendent, spiritual...
"compătimiți-i pe cei ce blestemă luna
care le-a furat somnul
inundându-le camerele sterile precum secțiile ATI
în timp ce în bucătării
tacâmurile și vesela așteaptă aliniate"
asta aș pune motto unei cărți despre modernitate. Panseu sociologic cu imagine sublimată în vibrație vitală. Frumos.
E un poem (text) de esență în care răsună dorul de spirit.
Pe textul:
„Nu-i compătimiți pe poeți" de adrian rentea
Fără versul:"și picioare de mers", strofa secundă exprimă imaginea poetică a îmbătrânirii.
Prima strofă e o suită de metafore fixate semantic apropiat. Dă sentimentul repetiției stării de neputință-revoltă.
Concluzia e că ați scris 3 poezii.
Pe textul:
„neavând pietre" de Ștefan Petrea
Mulțumesc domnule Rachieriu
Pe textul:
„Frâu " de Oancea Sorin
Textual aveți emoțiile în intimitea lor imposibil de observat. Asta e ștafeta, cursa de a oferi sens coerenței simțurilor.
Vă mulțumesc domnule Rachieriu!
Pe textul:
„Ștafeta " de Oancea Sorin
Textul este intitulat pornind de la celebra zicere a Dnului Țuțea, restul e poezie, nu se revendică din această rădăcină, e doar empatia momentană a eului liric.
Presupun că se înțelege că ”Nu„ este celebra scriere a Dnului Ionesco?
Cu drag și spor dnule Rachieriu!
Pe textul:
„Elogiu și recviem pentru un popor de idioți" de Oancea Sorin
Ideea e așa hardcore stream adică în bătaia vântului-momentului.
Aspectul legat de uman și stare socio-financiară e doar o părticică din intenția textului și are direcția spiritualizării, mărturia neputinței umanismului de a rezolva problema becului stins.
Cu stimă! domniei dumneavoastră...
Pe textul:
„Hardcore stream " de Oancea Sorin
Pendulare între cugetare și proverb
Prodromul unor revelații lirice.
Succes!
Pe textul:
„Motivaționale pentru România profundă" de Ionut Popa
