Gestica noastră cea de toate zilele

Remarc un poem frumos, îți urez ani mulți și minunați, cât timp minunea e ca și cum ar fi adevărată. Aș sugera doar extragerea oțetului din poezie - poate fi doar o musculiță.

Cristina-Monica, calde mulțumiri pentru urarea deosebită și sugestie, iar legat de ce scriai - chiar ieri reflectam la faptul că e de importanță secundară valoarea de adevăr a unei "minuni", precum o explicație terapeutică, câtă vreme funcționează și e îmbrățișată fiindcă e născută din lumină!

topos și spirit sau mai simplu loc și faptă.
poate prea pietist pentru gustul meu, firescul gestual cel de toate zilele se îmbină plastic în imagini echilibrate.

E un prilej de încântare pentru mine că ați făcut turul galeriei versurilor de față, în care ați văzut imagini echilibrate, topos și spirit.

Scriu un al doilea comentariu, fiindcă primul nu s-a înregistrat pe site. Spuneam acolo că acest text este unul marcat de un echilibru clasic, reiterând ideea că omul contemporan este dominat de extazul în fața idolilor, a efemerului (vezi imaginea castelelor de nisip), este cuprins într-o viață robotizată, se rușinează de propria credință, iar printre căderi și înălțări abia întrezărește adevărată esență a lumii, atât de simplă și de apropiată: suflul dumnezeiesc al naturii.
Structurarea aceasta nu e originală, am mai întâlnit-o pe undeva (nu mai știu unde anume), dar forma în care sunt „învelite” ideile este cu totul personală. Mă refer la începutul primelor două versuri („noi, cei care...”), urmat ce comparațiile ample și de versul concluziv. Nu îmi place metafora „gleznele duhului”, chiar dacă versul, în ansamblu este deosebit de sugestiv.
Ofer o steluță de încurajare, fiindcă mi se pare textul cel mai reușit dintre cele 9nu puține) citite de mine în pagina autoarei.

George Pașa,
nu mică mi-a fost surprinderea să fiu onorată cu acest amplu comentariu din partea dumneavoastră, cât și să remarc limpezimea analizei, acuratețea interpretării mesajului. Apreciez în mod deosebit că ați rescris acest comentariu; nu vă e străină, de altfel, prețuirea mea.