visul american pierdut

Nu cred ca este un poem rau, dar cred ca exista unele lucruri asupra carora s-ar putea reveni. Spre exemplu exista un typo in versul *Deschiau o carte de la piept*. Apoi trecerea de la persoana a treia plural la intai singular (sau intai plural, ca nu prea se intelege) din versul *până vedeam cum crește sângele* creaza o stare de confuzie si strica din ritmicitatea textului pentru ca in versul imediat urmator se revine la persoana a 3-a plural. Practic nu se transmite nimic, e o schimbare de plan-cadru inutila (din punctul meu de vedere). De dragul de a mai omora din predictibilitate as mai taia unul sau doua bucati de *Ei...*, repetitia devenind dupa a treia data deja mult prea evidenta - mereu urmeaza trei versuri dupa, procedeu repetat de 4 ori care ar trebui in mod normal sa creeze un crescendo, sa ofere cumva o stare de convergenta, lucru care aici nu se intampla insa). Crescendo-ul ar putea fi creat de final care nu mi se pare rau, acesta lasandu-mi impresia unui tablou fix in ulei, in care personajele se afla in miscare. Nu in ultimul rand as alege alt titlu. Asta din cauza ca textul reuseste sa transmita ce si-a propus, nemaifiind nevoie de numele curent care pare mai degraba o incercare prealabila de explicare a continutului. In rest, mai sunteti suparat domnule Oancea sau ati revenit intre timp la sentimente mai bune?

cu drag, pentru observații sincere și emoții vii. e clar că intuiți măcar funcționalitatea unor construcții din text dar poezia începe totdeauna după ce terminați de citit. Chapeau a vous monsieur, vous avez lu meilleur ce poeme