Oancea Sorin
Verificat@oancea-sorin-0039906
„Viața e o victorie, poți să o pierzi!”
Născut în timpul verii
Spor domnule Petrea.
Pe textul:
„Interioarele ruine-așteaptă" de Ștefan Petrea
Mulțumesc pentru franchețe și popas.
Textul se dezvoltă cu intenție reflexivă. Cred că lipsa de simetrie a celor două interogații îi dezechilibrează rezolvarea.
Spor și inspirație!
Pe textul:
„Decizie" de Oancea Sorin
Mulțumesc pentru trecere.
Spor și inspirație!
Pe textul:
„palmierii" de Oancea Sorin
Acolo în lumea lui,poetul suferă de necioplirea lirismului, rotunjirea lumii.
A rămâne în eu bunul versus voi grobienii e o ecuație nulă, pentru orice text literar sau cu intenție literară.
Textualizări din gama asta vor "după ploaie vine soare"
Inspirație și verb!
Pe textul:
„Trăiesc într-o lume" de Mihai Vasilescu
De îmbunătățitstrivind în umeri zidurile ploii ce ni se împotrivea
îngreunându-ne pașii cu dărâmăturile ei curgânde
ne zâmbeam ademenitor din propriile iazuri proaspăt formate
eram ploaia
ce intr-un fel ciudat ne unea
spălându-ne totodată neîmplinirile"
spre exemplu la strofa de mai sus aș încerca să o fac mută cât să amplifice rostul ploii și să capete reverberații abstracte.
Ce este ploaia?
Ce este zidul ploii care ni se împotrivește?
De exemplu: dacă un perete (ni se împotrivește) e o limită (ne îngreunează), cum putem părăsi evidența asta?
Etc.
ultimele trei versuri creionează intenția destul de bine
Frumos poem, un pas în față.
Pe textul:
„eram acolo" de Dunca Valentin
Inspirație și verb!
Pe textul:
„viața, o petală de bujor. roșu " de Macovei Costel
Nu știu dacă ați încercat un crez poetic sau o simplă meditație asupra înstrăinării dar sigur ați avut un moment de poezie de invidiat.
Inspirație și forță de muncă.
Pe textul:
„Nimicuri stihul îmi îmbracă-n sete" de Ștefan Petrea
Multe sunt permise în fantasmă, departe de a fi o invectivă interogația pe care v-am adresat-o, încerca să lămurească consecvență imaginarului propus.
Pe textul:
„Esență de ora de bătaie a orologiului..." de Iulia Elize
E nonsens să scoți dogma din adevăr, discuție paralelă textului. În întregime comentariul dumneavoastră e reușit, evidențiază etica textului. Vă mulțumesc dle Rachieriu.
Pe textul:
„Halou" de Oancea Sorin
Ce înseamnă "ora de bătaie a orologiului"?
Șarm, taine, femeiesc și transpirație în scăldătoare, un pic de orient, cadâne...
Pe textul:
„Esență de ora de bătaie a orologiului..." de Iulia Elize
sensul tânguirii în fatalitate e deturnat în iluzoriu, nefast, zdrobitor.
"Ceas la foc de clipă"?
Pe textul:
„Copacul nemuririi n-are toamne" de Ștefan Petrea
de gustibus, poetic pentru dvs asta e începutul unui poem mai cărnos, interesant, inovator.
Pe textul:
„poezia se concepe noaptea pe un așternut de lună" de Ottilia Ardeleanu
E un abis acolo undeva în textul dvs. dar și nevoia de reinventare a metaforei, epitetului, poate chiar și a dorinței.
Pe textul:
„risipire în haos" de Ursu Marian Florentin
Mulțumesc.
P.s. direcția e oricum înainte, chiar și când ne prefacem în raci...
Pe textul:
„Doi proști și o poezie" de Oancea Sorin
Pe textul:
„căi" de Oancea Sorin
Pe textul:
„orașul mut" de ovidiu cristian dinica
Pe textul:
„visul american pierdut" de Oancea Sorin
N-aș formula minți deschise/închise drept receptor/"orb" al libertății, ci, libertatea pe care ați intuit-o e năpasta poetului de a-și afla limita într-o lume care-l caută dar uită de el. Tema destinului orb - dintele ce bate a clopot - expune gândul drept arc între destinele poeților, lire încurcate în absurdul ăsta...
Mulțumesc domnule Rachieriu! Stimă și inspirație, apreciez mult comentariul dumneavoastră.
Pe textul:
„Poetul de peron" de Oancea Sorin
Ce e de cercetat aici?
Din text se remarcă apariția extraomului, produs al alterității, asemeni un portal către transcendent unde e facilitată relaționarea cu ființele (acestuia?)
Apoi aflăm că ontologia extraomului e definită de spiritualizare, interesantă constatare.
Aflăm apoi că balanța este între cele false, surogat, și cele din afară, constructive.
E definit un fel de echilibru dintre latență și dezvoltare, greoi exprimat am spune.
La final, floarea acestui extraom este însăși lateralitatea ființei, toposul meta-creației și al transcendenței, am putea spune.
Remarc: "Vocația încarcă așteptarea în creație cu idei inovatoare"
Inspirație pentru cercetarea începută!
Pe textul:
„Extra-urile, pseudo-urile și meta-urile 1,2,3" de razvan rachieriu
2. "...atunci când și-a depus substanța în avatarurile cochetând cu nemurirea..."
Dumnezeu are caracterul de atotputernic, de ce e nevoie să înșirați 3 sinonime?
3.zerouri și hiatusuri? Simptomele siderării? Efect apatie și catatonie nu mai e nevoie de nemișcare, e implicită...
4. "...discrepanța dintre entitățile din lăuntrul omului..." - omul e o sumă de personalități multiple?
Cercetarea dumneavoastră asupra ființei leneșe în același text cu contradicția produce un efect interesant de nedumerire abisală. Inspirație pentru cercetări ulterioare...
Pe textul:
„Inerția 1, Contradicțiile 1" de razvan rachieriu
