Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dunca-valentinDV
Dunca Valentin
@dunca-valentin
Poezie

eram acolo

iubindu-ne online

2 min lectură·
Mediu
eram acolo
dar nu ne zăream încă
nu știai de unde o să apar
nu știam dacă vei veni
ne-am fi ieșit în cale
nerăbdători ca zbaterea agitată a mării
de fapt
deveniserăm noi înșine o mare de așteptări
înghițiți de propriile valuri
hrănind oceanul prea îndelungatelor absențe
eram acolo
împărtășindu-ne devastați incertitudinile
eu de-o parte tu de cealaltă a sticlei
și-ntre noi
răsuflarea mea și a ta
aburind pe ecranul monitorului
ceea ce ar fi putut fi
prima și singura noastră posibilă întâlnire
eram acolo
purtând împreună cicatricea acelorași arse dorinți spate în spate
sprijinind aceeași ceață densă și grea a clipei ce niciodată nu ne-a aparținut
dar pe care, dac-am fi avut-o
am fi împărțit-o în două
ca pe o despărțire numai a noastră
unică în felul ei
singurul posibil martor
exilată ca un proscris în propria-i nevinovăție
pregătită oricând să acopere eventualele reproșuri
cum că n-am fi avut nimic în comun
eram acolo
strivind în umeri zidurile ploii ce ni se împotrivea
îngreunându-ne pașii cu dărâmăturile ei curgânde
ne zâmbeam ademenitor din propriile iazuri proaspăt formate
eram ploaia
ce intr-un fel ciudat ne unea
spălându-ne totodată neîmplinirile
eram acolo
îmbrățișându-ne unul celuilalt neprezența
mușcând febrili din fumul ceruit și inert al iertării
întrebându-ne cum de am ajuns să ne rănim
negreșindu-ne cu nimic
ne-am fi lăsat totuși încătușați
preț de o întoarcere nouă
dorul
țâșnit ca o nălucă din adâncuri
se lăsase strivit între aripile iubirii noastre amăgind-o
ademenind-o către golul din noi
lipsind-o de sentimentele ce ne legau aproape inexistent
rămasă singură ca o amintire vie
a ceea ce am fi putut deveni
se încăpățâna să ne apropie
tânjind după noi
cu mâna la frunte și pleoapele strânse
săpându-și privirea în ochiul umbros al depărtării
ce se căsca tot mai adâncă
plecaserăm de-acolo
apropiindu-ne fiecare de celălalt capăt al însingurării
auzind-o din ce în ce mai stins
purtând conversația pe care am fi putut-o avea
măcar acum în loc de bun rămas
- dacă ți-ai fi întors privirea
mi-aș fi întors inima
- m-aș fi adunat din tine cioburi
numai să te las întreagă
062.193
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
348
Citire
2 min
Versuri
64
Actualizat

Cum sa citezi

Dunca Valentin. “eram acolo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dunca-valentin/poezie/14150103/eram-acolo

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Toți suntem aici, în noi înșine, când prezenți, când absenți din viață, iar „acolo”, dincolo de noi se află neînțelesul, necunoscutul și neîntâmplatul, avem „așteptări” multiple și vaste de la viață, uneori ni le onorează, alteori așteptările se transformă în dezamăgiri.
0
@dunca-valentinDVDunca Valentin✓
nu știu de ce cred din ce în ce mai mult că tot ce se petrece aici este inspirat din viitor, adică acolo se creează scenariul(cu variantele lui infinite) pe când aici se petrece scena cu o oarecare latență în doar o singură variantă, celelalte căpătând valențe de vis, produse ale imaginației noastre etc.(de aici și senzația de deja vu) și asta mă face să mă bazez mai mult pe ceea ce simt, rațiunea nefiind altceva decât confirmarea sentimentelor noastre...
0
@oancea-sorin-0039906OSOancea Sorin✓
"eram acolo
strivind în umeri zidurile ploii ce ni se împotrivea
îngreunându-ne pașii cu dărâmăturile ei curgânde
ne zâmbeam ademenitor din propriile iazuri proaspăt formate
eram ploaia
ce intr-un fel ciudat ne unea
spălându-ne totodată neîmplinirile"

spre exemplu la strofa de mai sus aș încerca să o fac mută cât să amplifice rostul ploii și să capete reverberații abstracte.
Ce este ploaia?
Ce este zidul ploii care ni se împotrivește?
De exemplu: dacă un perete (ni se împotrivește) e o limită (ne îngreunează), cum putem părăsi evidența asta?
Etc.
ultimele trei versuri creionează intenția destul de bine
Frumos poem, un pas în față.
0
@dunca-valentinDVDunca Valentin✓
îmi plac toate poeziile care conțin cel puțin o metafora(sunt un romantic incurabil) deaceea nu voi schimba nimic din versurile mele care conțin metafore, cu atât mai mult că nu stăpânesc nici o tehnică în ale poeziei...ele îmi vin pur și simplu și atunci încerc să redau din acel tablou cât mai mult cu putință, nu sunt pictor, nu știu tehnica amestecării culorilor pentru a obține nuanțele cele mai potrivite deaceea simt că ceea ce redau în versuri este doar în procent de 30-40%.
sunt onorat de comentariile primite, aș vrea mai multe(ptr. că lipsesc cu desăvârșire), la poeziile din atelier.
0
Distincție acordată
@iulia-elizeIEIulia Elize✓
Valentin, am remarcat ochiul psihologic, nu ți-am mai citit nicio poezie (din atelier), dar dacă nu ai întâlni (un psiholog) și dacă astfel nu ți-a spus nimeni că discursul e scris într-un fel foarte onest, acord, măcar eu, steluța mea sinceră. Las așadar un însemn pentru franchețea discursului și ca semn de încurajare, să mai scrii, bineînțeles. Poezia, desigur, chiar merită! Pentru fidelitatea exprimării, mai ales, dar, îndeosebi, pentru fidelitatea în exprimare, de aceea am înstelat. Dacă există roman psihologic, poate, aici am remarca un poem de analiză psihologica, pentru că, discursiv, aproape se pot imagina și treci, desigur,
ca cititor, prin toate stările (foarte fidel). Mi-a plăcut foarte mult.

Cu mult salut! :)
0
@iulia-elizeIEIulia Elize✓
Îmi cer scuze pentru cele două greșeli din comm... ”FraNchețe””UN CITITOR”

Poate se va putea o editare cu caracte limitativ (în timp) a comentariilor, asta ca viitor punct foarte bun al site-ului... Pentru că, din cauza grabei, mai apar, câteodată, din mare păcar, erori...
0