amestecat în mulțime
sunt ca o literă anonimă în mijlocul cărților de povești m-ai putea potrivi oriunde, în orice context sunt ca un joker așezat la începutul unui cuvânt mușcat dar cu partea de final intactă aș
Cum ar fi dacă...
I. Zori de început Întunericul nu a fost niciodată altceva decât lumina captivă sub pleoapele Celui ce-și zice: "Eu sunt cel ce sunt." Soarele, ivindu-se jucăuș din spatele Cuvântului își
Cel ce lasă urme
Ultima oară fu zărit pe mare - umbră a unei rânduieli ce nu cunoaște hotar. Fantoma calului dansa pe luciul metalic al valurilor, lăsând în urmă un drum scrijelit cu fiare de lumină , în care
Ce faci tu?
Ce faci tu așa frumoasă Dimineața-n patul meu Ce fac eu cu-alintul mâinii Încurcat în părul tău? Ce faci tu — chemare vie — Sau un dor nepământesc? Ce fac eu cu ziua asta Ce se frânge în
din pragul ușii
...sufletul pare a fi o ușă ce o purtăm peste tot doar seara târziu îi trecem pragul înlăuntrul ei un spațiu imens și gol în afara ei noi încercând să-l umplem cu vise... ...ce tristă este marea
sub semnul întrebării iubirea cât un .
între nevăzut și știut nerostit și cântat între noapte și zi conștient și subconștient între alb și negru să plec sau să mai rămâi între să te aștept sau să vii iubirea cât un punct cu ce a mai
amestecat în mulțime
sunt ca o literă anonimă în mijlocul cărților de povești m-ai putea potrivi oriunde, în orice context sunt ca un joker așezat la începutul unui cuvânt mușcat dar cu partea de final intactă aș putea
(dez) gustare
ce gust să aibă plăcerea de a-ți refuza periodic gustul plăcerii ce sunet plăcut să aibă știrile de la ora 5 p m. ale acestor vremuri motivația vine și trece dorința se aruncă din creier ca de la
nu pe același drum
îngenunchiat îți caut răbdător în baltă chipul ploaia zadarnic surpă orizontul prefă-te lac! să ne scăldăm în tine copilărie sau să urcăm pe munte să întindem cortul să strângem amintirile cu
desfrunzire
visa ca un înfrânt întins pe iarbă și asculta scrâșnetul scoarței de copac cedând sub umezeala toamnei nesfârșite năclăioasă mai era iarba! ploaia i se prelingea ușor pe gât leneșă ca o ultimă
amestecat în mulțime
sunt ca o literă anonimă în mijlocul cărților de povești m-ai putea potrivi oriunde, în orice context sunt ca un joker așezat la începutul unui cuvânt mușcat dar cu partea de final intactă aș putea
cum ar fi să fii tu
cerul se izbea de nori risipindu-se în ploi absurd de lungi și de albastre spre pământ o bucată de ziar lipită de peronul pustiu îi atrase atenția "numai cu destinul în mâini îți poți lua inima-n
timpul ca o carte
ne privim îndelung din timpuri diferite și nu înțelegem cum, captivi in realitatea propriilor ficțiuni, reușim să ne imaginăm unul celuilalt chipul cuvinte învelite în hârtie de ziar își
Pe sub aripi de îngeri
prin captivele ploi de sub cerul din noi de mi-ar trece rece gândul ce mă arde nefiresc, pe sub aripi de dor de sub zbuciumul lor valuri năpraznice mă-nfierează până-n ceresc de sub stâncă pe
De lut
m-am aplecat oval peste marginile timpului pentru prima oară n-a mai fost atât de rotund cu sângele în inimi ca o pendulă bătând ne-oglindim secundele, viața în tina untoasă a pământului delicat
Seri albe
Mai știi cum alergam prin oraș cu tălpile goale și-un pumn de vise în mâini? Sub pașii noștri străzile pustii se topeau risipind drumul spre copilărie De marginile vântului Ți-ai lovit ușor
Abstract
veneau înspre noi anii tinereții aducându-ne unul celuilalt în visul meu priveam la mine cel din alt timp sau altă dimensiune scriindu-ți o scrisoare pe care n-am îndrăznit a o expedia
același altfel
alergăm grăbiți prin trupuri vremelnice cu sufletele fumegânde, nimic altceva decât niște ieftine dar aromate bețișoare chinezești mirosind a viață răscolind timpul cu aceeași clipă solitară
zoom
pe tulpina unui copac crescuseră câteva șomoioace de mușchi printre care se iviseră ciuperci minione pe tulpinile lor stăteau agățate mici ghemotoace de licheni printre care țâșniseră zvelți
tăceri altfel
I tăcerea închisese într-o zi toate cuvintele iar teama de-a vorbi le păzea cu străşnicie am împletit câteva sunete azvârlindu-le ca pe o suliţă spre marginea unui strigăt tăcerea
bacoviană
printre mormintele avare pătrunde amorul meu ucis gânduri deșarte și fugare îl tot împing înspre abis va rezista tot încerca să mă asigure ecoul pendulându-și glasul răgușit dar ochii seci de
pe un strop de sublim
acoperă-mi romanticele declarații de dragoste cu dulci sărutări iubito nu mă lăsa să-ți scriu în cuvinte iubirea hai s-o trăim dăruindu-ne mai mult decât am făcut-o zilele toate laolaltă să ne
frunze de ceară
frunze de ceară luna amară toamna sfâșiată printre copaci frunze desprinse din lumi neatinse copacii-s de lună agățați cade ca o frunză luna în spuză e toamnă în copacii goi se-adună a
prea devreme târziu
am să-ți povestesc într-o zi despre o clipă de-a mea oarecare desprinsă din seninul unei flori de nu-mă-uita într-adins revărsată-n uitare peste pervazul ferestrei
