Poezie
același altfel
1 min lectură·
Mediu
alergăm grăbiți
prin trupuri vremelnice
cu sufletele fumegânde,
nimic altceva decât niște ieftine dar aromate bețișoare chinezești
mirosind a viață
răscolind timpul
cu aceeași clipă solitară ce
măsoară ora repetând-o până la marginea zilei diferit.
cu fiecare an mai îmbătrânită
aceeași iarnă cade sfârșită și grea
de pe pleoapa obosită a bătrânilor ani
trosnind în copaci țipetele lor lungi și seci
drumurile ni se intersectează de fiecare dată la fel de rotund
din această planetă înstrăinată cu ele mușcând
undeva, în depărtare,
vântul dansează ridicând pe marginea șanțului rotocoale de praf,
de jur împrejurul nostru ca pe un fundal nerostit literele
aflate într-un vârtej neobosit
ricoșează surd din tăcere
catapultându-se prin noi în cuvinte
câteva sfere încă nedescoperite
descriu în cercuri timpuri paralele
și-n tot acest timp
suntem la fel de diferiți
00807
0