Poezie
Trezește-mă-n sperarea-n doi, iubito
sonet
1 min lectură·
Mediu
Trezește-mă-n sperarea-n doi, iubito,
Cocoși în zori ne strigă doar pe unul
În perne, pruncilor a fi ajunul,
Să vii, din mine înjumătățito...
Când mor distanțe dorul tot adunu-l
Și foc îi dau, sosirea ți-ai pețit-o,
Iar nuntă-aici făcând, din zări venito,
Amor în trupuri face pe nebunul.
De Dumnezeu aducere aminte
În rugă dimineața ne-o vărsăm
Valsând acolo sfintele cuvinte.
Și regăsiți, icoanei adăstăm,
Oglinda sufletelor noastre printre
Păcatele sub Frunze ce-ntomnăm
021.330
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Trezește-mă-n sperarea-n doi, iubito.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14150412/trezeste-ma-n-sperarea-n-doi-iubitoComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘPvă mulțumesc pt lectura atentă...
Vă mai aștept...
Vă mai aștept...
0
:Păcatele sub Frunze ce-ntomnăm.
Cununia eului liric între profan și sacru, grobian și celest, carne și spirit, se derulează prea dureros și totuși aievea. Cred că excesele patetice scad candoarea sincerității dar împlinesc versul remarcat.
Spor și inspirație