Poezie
Copacul nemuririi n-are toamne
sonet
1 min lectură·
Mediu
Copacul nemuririi n-are toamne,
Enigme dorm în veci la rădăcină,
În oameni Frunza de mirare-i plină
Iar întrebarea spre un pisc de Ram ne.
În cugete-adevărul e-n ruină,
Pe unde s-alergăm spre Tine, Doamne,
Când rugăciunea-i trist, să ne condamne
Urcării existenței pe tulpină.
În ceas la foc de clipă, cel de paie
Trezind o larmă-n care timpuri tac
Din mine jumătatea ta ți-o taie...
Femeie,-n stihul veșted, fără leac
Mai toarnă-aeriforma ta văpaie
Că-n tot ce spun cu tine mă îmbrac...
031.582
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Copacul nemuririi n-are toamne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14150082/copacul-nemuririi-n-are-toamneComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRÎn imanența omului esotericul cu consistențe de „enigme”, mistere, miracole, minuni și extra-uri se află în stare latentă, iar decodificarea lui ar explica „nemurirea”.
Când în „cugete adevărul e în ruină”, depreciat și subiectivat, doar spiritul și spiritualitatea pot insera în viață adevărurile generatoare de lumină.
Când în „cugete adevărul e în ruină”, depreciat și subiectivat, doar spiritul și spiritualitatea pot insera în viață adevărurile generatoare de lumină.
0
ȘPîncântat de popasul vostru...
Mulțumiri!
Mulțumiri!
0
sensul tânguirii în fatalitate e deturnat în iluzoriu, nefast, zdrobitor.
"Ceas la foc de clipă"?