Poezie
Nimicuri stihul îmi îmbracă-n sete
sonet
1 min lectură·
Mediu
Nimicuri stihul îmi îmbracă-n sete
Pe-ntins de vorbă nălucindu-mi foame
La masa de zadar venind s-aclame
Un haos mic al umbrei să mă-mbete.
Întâmplă veșnicia-n viață drame
Văzând în temnița de-a fi versete
Ce-s ale rugăciunii slove-ncete
Și suie a eres să se destrame.
&
Și iar femeie mi te iști în spuse,
Nălucă a ideii de iubiri,
Apropierea ta făptură-apuse...
Pe ața existenței nu te-nșiri
Și-a face-amor sunt timpurile duse,
Intrând în coajă nu găsesc ieșiri...
041.923
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Nimicuri stihul îmi îmbracă-n sete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14150130/nimicuri-stihul-imi-imbraca-n-seteComentarii (4)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
ȘPpentru vorbele frumoase...
Te mai aștept...
Te mai aștept...
0
RRSă scăpăm de „nimicurile” încuibate în viață, creație și vocație, căci ele le diluează și le încarcă cu steril potențialurile, antrenând insignifiantul pliind detaliile derizorii și iluzorii pe ființarea deschisă „haosului”.
0
ȘPîmi vorbești ca din cărți fără acces sensului mie...
O fi de bine...
O fi de bine...
0
Nu știu dacă ați încercat un crez poetic sau o simplă meditație asupra înstrăinării dar sigur ați avut un moment de poezie de invidiat.
Inspirație și forță de muncă.