Oancea Sorin
Verificat@oancea-sorin-0039906
„Viața e o victorie, poți să o pierzi!”
Născut în timpul verii
Pe textul:
„Eșecul și câmpul poetic. Litere și cuvinte" de razvan rachieriu
Frumos.
Pe textul:
„untitled" de eugen pohontu
Pe textul:
„Priveam amestecat în culori" de Oancea Sorin
Pe textul:
„Mirarea. Singurătatea și ochii" de razvan rachieriu
Amestecul ăsta ultracosmic din galoșii individului ar fi după unii exagerat dacă nu chiar desuet
Mă farmecă stabilitatea versurilor și raportul cu poemul. E un fel de exprimare elocvent.
Pe textul:
„amputare" de Ștefan Petrea
Pe textul:
„Posibila iluminare" de Stefan Mircea
Finalul ca de obicei sugrumat. Relaționeazâ dar e prea real și seducător. E focul ăla prea carismatic.
E un poem relaxant, limonadă cu portocale. Vară dublă.
Pe textul:
„ție" de catalina marincas
Pe textul:
„Rugăciune" de Dorina Cioplea
Versurile de sus oferă vorba caldă referire la pâine cu ștergarul peste aburii sensului. E o expoziție de amintiri și fixații care clarifică util și formal finalul. Văd drept izbândă lirică demontarea formelor comune în forme proprii cât și esențializarea discursului. Cumva ați oferit acea dezumanizare în sens cu o prea-umanizare în formă ori asta merită cel puțin 5 stele. Până atunci e cerul plin de inspirație până vă lămuriți căința.
Pe textul:
„căință" de Daniela Luminita Teleoaca
Pe textul:
„[Forma este doar egalul.]" de Daniel Dăian
Pe textul:
„De ce cad frunzele?" de Vali Slavu
Poftă bună.
Pe textul:
„Ghicitoare" de Mihai Miro
De îmbunătățitAm 2 umbre asupra-i una frumoasă alta confuză
Să începem.
Prima umbră e dată de sentențiozitatea limbajului. Un pic prea la per tu dar ponderat din simțire. Se aude o voce de mamă, preponderent spirituală.
A două umbră este confuzia produsă de dizolvările discursului până la referințe mistice. Aceasta suferă de incoerență pe alocuri și e salvată de reflexivitate.
Cele 2 nu se suprapun așa că termin prin a exclamă Complicat!
Lectura a fost plăcută, mi-a plăcut muzicalitatea, nu în sens armonic.
Scris și inspirație.
Pe textul:
„un determinism oarecare" de Daniela Luminita Teleoaca
Motivul l-ați încifrat în cele de mai sus. E versul:" la care să asculte ceasornic mama-tata".
Titlul e obligat la interogație mai ales mai jos de acest vers. Știți că personal nu mă încurc cu prozodia dar în cazul de față ați folosit un iambic imperfect dar sugestiv.
Tema pornește viguros cu emoționarea cititorului căruia i-se propune dezechilibru liric.
Aici ajung la motivul comentariului, versul citat. Ați detonat o nucleară lirică, drama familiei e un multiplu prea devastator, produce răniți.
Nu pot să vă felicit dar vă rămân recunoscător pentru curajul liric.
Orice răspuns ve-ți sintetiza unul dintre motivele de a vă comenta este entuziasmul liric pe care l-am întâlnit la dumneavoastră.
Pe textul:
„care casă " de Ottilia Ardeleanu
"Femeia copac" o alăturare greoaie a vegetalului cu procreerea. Personajul principal al unui mit de frumusețe și atracție. Dacă a vorbi de feminitate în cazul dv. e obligatoriu prefer să pasez comentariul spre spațiul conex din text. Sunt două secvențe de câte 2 strofe compuse din relație timp-f.c. și mărturie- f.c. . Ambele mi-se par decente și reflexive asupra a fi femeie. Dacă prima serie e completă cea de-a doua pare un pic forțată în strofă a două cu relaționarea cu nebunii și versul de final. Pare util în a adânci misterul dar are o scădere în expresivitate. E o poezie de ceai cu pișcoturi seci.
Pe textul:
„femeia copac" de catalina marincas
RecomandatSe fâcea câ eram la monitor, lumânarea pâlpâia de spaimă. Ați apărut, din pixeli, două palme jap-jap. Apoi încă două. Răcorit v-ați întors către text și cu o umbră de regret ați exclamat "Evrika!"' apoi ne-am mulțumit prietenește pentru quiproquoul iscat, fiecare cu părerea lui. V-am indicat sec că era vorba despre o semantică involuntară, extrasâ din context. Apoi lumânarea avea flăcări tot mai luminoase.
A fost un exercițiu de imaginație plăcut, vă mulțumesc.
Pe textul:
„Constelația Amanților" de dorin cozan
Motto-ul destul de șocant, sunt curios dacă intenționați un semn de întrebare sau exclamare, vine exact ca tăria aperitiv.
Certitudinile inițiale, mature, contrastează restului. Finalul e dorință de absolut în plină criză de nimicnicie.
Rămâne oamenilor să guste sărutările de lapte
Extraordinar!
Pe textul:
„gang poem" de Valeriu D.G. Barbu
Partea a 2-a de la: "dânsa mă face să vreau...", e halucinație între plasticitate și transcendent
Cântecul dv. de Dunăre merită cunoscut.
Cu drag
Pe textul:
„pe malul dunării" de Florentin Cristian
V-a mai spus cineva că aveți accente satanice? (Strofele de mijloc)
Restul e erotism și senzualitate masculină
Poemul e bun, agreabil rămâne mediu cu tot respectul.
Pe textul:
„Constelația Amanților" de dorin cozan
Strofa a doua apare din tulburarea realității. Eul dezvoltat accentuat înstrăinat se desprinde magnific în multiplul arhetipal al visătorului.
La a doua citire apare relația revelație- iluzie. Se rezolvă complexitatea la a n-a citire.
Magnific!
Pe textul:
„am decupat aerul " de Ottilia Ardeleanu
