un giuvaier peste mâna dreaptă a gândului
virgula greșită din măruntaiele poftei
rostogolindu-se spre a da sens propoziției
printre nutrienți și rebuturi din natură
tot mai aproape de a fi
dezvelesc pielița ochiului vorbei cu atenție lăsând timp pentru durere ușoară
dezvelesc pielița ochiului vorbei pentru a intra lumina nevăzută în durerea ușoară
alintul zorilor e un simplu moft de
s-a rupt un fir în lipsa ta printre celelalte jucării scămoșate
un fir de aur alb cât o viață de om cucernic pe fața oglinzii
un solemn stâlp electrizat de viața celorlalți mirați
exact la
sunt călătorul pierdut după nouă în tramvai
uscat de lehamite și bucurie după muncă
și ceilalți pierduți care merg cu mine in cârd
oamenii gri care așteaptă în stație viitorul
ultimul călător
gura iernii usca cerul de vară la bordul avionului de pe ruta de Pa-pa-paris
chimia parfumului tău le făcea greață când coborau în sala de așteptare
un nor de ofticoși politicoși plini de
aplaud cărămizile cu entuziasm printre cele ce nu puteau să treacă printre campanii publicitare pahare cu suc apă apă minerală vin bere bere caldă țuică votcă coniac aplaud promenada piatra de sub
trăiam într-o cochilie de cuburi strivită de privirile vulturilor mă târam ca un limax la mine în casă mă ascundeam între gelatinele surate
traiul era un gest redus de melc lunecos care lăsa bale
am văzut bărbosul cu o pană după ureche spunând că nu e nicio scăpare dintre versuri, forme, tehnici
același ochi s-a uitat înapoia lui așa că m-am uitat dublu și înainte și înapoi curgea șrapnel de
motanul cu zâmbetul de cleștar
era un pahar delicios de jocuri
surprinzător de acrobatic dansa
cu ațele spre cer în gheare moi
câteodată cădea cu fața spre pământ
adormea așa de obosit de
dragul meu poet sunt numai
gărgăuni și mofturi cu nas
pe sus cu aripi fâlfâind
cuvinte sau cuvântări zi
tu ce crezi că ai găsit
între emisferele mele roase
de atâtea emoții vulgare
atâtea
am impresia cărării de sub pod
dar
atingerile tale te mărunțesc
într-o înșiruire de neplăceri
scăzute din promisiunile ieri-lor
nici impresia însă nu ajunge
sădită chiar în sinestezie
îți voi da un certicat de naștere/în absolut
orice va fi la fel de vânt ca ideea ta
gânditul la rece între nori e o stare
aproape orice stat îți va da apoi un nume
vei fi pe cale să devii lîngă
te-ai trezit iar că-l reciți pe străzile astea de asfalt și gunoi
cuprins de dragostea cea mai ascetică de kenoza în poezie
spuneai că-l cunoști mai bine decât se poate vorbi
contopit vers cu
vorbe goale de miez umplute cu carne
amestecată cu roșii proaspete de vară
zemoase și castraveți verzi mărunțiți
zâmbind superficial către ea și el
turbanul serii în orașul aburind
parcă stins
azi scriu din oboseală de pe peronul stației
vacarmul și sila îmi șoptesc demult despre golul dureros
nu credeam să simt vreodată soarta deportaților
prin îmbulzeala din tramvai mă trezisem
azi vă propun ceva nou/ nu știu ce să mai spun
desenați un cerc din umbre/ priviți razele voastre prin întuneric
alegeți liniștea/ viața și moartea
azi e deja aici/ în trecere
cerul și marea/ lumea și zarea
cuprind într-o clipă ochiul
minții deschise prin fereastră
în cameră un pat și o cafea sunt în dialog
printre cei mulți și reci care se trezesc
în fața ferestrei
vei zice că sunt dintr-un popor
de îngeri dacă ți-aș zice
că mi-am pierdut aripile
eu sunt însă dintru păsări
nicioadată n-am avut aripi
poporul meu e de struți-curcani
vede roșu în fața
caută-mă în bazar la umbră
printre tonele de diamante false
pierdut sunt pe taraba pustie
și ia-mă încet ca pe o petală
să simți asprimea catifelei mele
cu soarele asupra noastră vom
am aproximat încă de pe atunci că soarele va coborî
știam că zilele vor fi tot mai normale
serile alea erau plictisitoare pentru toți
nimeni nu se mai aștepta la nimic extraordinar
mersul ne
până acum am fost un politician sensibil și cult
plasele și năvoadele au fost labirintul meu spre minotaur
ieri am ajuns la el și am luptat ca făt-frumos
de picior am avut firul ariadnei ca
sunt un nefericit într-o silabă așteptând motivul light din fumurile mele
prin furnalul pe care-l numesc persoana mea curge vodka zării voastre
arde totul și îl sterilizează până la ultimul
s-a născut din vânt
a urcat cu o frunză
a legat zarea
într-o pungă de 1 ban
a lăsat ceața văzduhului
și a zburat înainte
s-a lipit de un plămân
acolo și-a făcut casă
a adormit acolo
line
în dimineața asta într-un mall din România un englez pierdut căuta ieșirea
în zorii aceștia un ins bizar în costumație lipsită de bună purtare căuta aprig să găsească drumul spre ușa