sunt protruzia discului lumii în mine
printre fantomele ținutului sec (Ui! Ui!)
din inima românească (hoinară)
Sunt protruzia gerului printre fantele
genelor noastre amestecate-ntre
un stâlp de verbe, sfoară
atârnând:
"roade! roade!"
stana
un stâlp de verbe, aurii
freamătă:
"bun? rău? vede? se uită?"
un stâlp de verbe, înfrigurat
de timpul nostru:
"să fug? să
îmbrățișarea, ac cu ac; șoarecele
cu pisica: "drag ne-a fost unu'
de altu' printre triunghiurile
isoscel"; regăsiți de celălalt
ochi cu ochii mai aproape de glie
spiral, înspre străbuni în
mi-aduc aminte cum era
materialul mototolit plin de unsoare
încleiala peste care ștergeam
tandrețea îngrijitoarei cu mătura
șmotruirea dușumelei
de dragul pașilor reginei(ce
1.
să ne urcăm în ciori
spre zările calde cu noaptea-n cap
înfometați de marea artă
trecuta artă
prea-greaua artă din care
a mai rămas
să ne urcăm în ciori
să rupem mormintele
În galop. Un punct, drept origine. Maimuța
stoarce ceasul crezând că,
e o banană stricată. Foamea urlă;
umblă prin cușcă cu lesa. E frig între
bare, aici orele n-au rost, n-au
limita din ceas;
degeaba aerul se lasă greu
peste ger
aici, în vale. Urc scara
zâmbind către zori
până ce-mi tremură
trupul de bucurie. Pașii mei de dans
mângâie treaptă
cu treaptă. Ochii
îmi cresc ca două
"Mi-e mai sete decât Setilă.
Pe stradă mâine, femeile
cu pahare pline
cu apă mă vor opri. Va fi insurgență,
stăvilare vor pune pe râuri; Dunărea,
Dunărea! se va dezgheța
doar pentru mine. Mi-e
Vrei să te ridici? Poți
să deschizi frigiderul căutând
elementul metafizic
din înghețarea peștelui curățat? Știi
surpriza pe care ți-o vor face...
Coborâm din scara de bloc curioși
de dragostea
Umbra-mi zace pe asfalt, în hamacul
trecătorilor pe stradă. Cerșesc
un pat cald. Din mine iese
dorința lor ca o duhoare. Un zeu gol
fără puteri divine
și tunete. Þipar pe uscat jelind
viața
Ambalat ca un ou, stă nenăscutul. Poate
dintre măxilarele ceasului un pitic
va întoarce timpul
înapoi
în sticla naufragiată. Pe insulă
sunt doar crocodili&maimuțe
lipsiți de griji. Trăim
ca
Un melc se urcă pe o frunză. În piața
orașului curat. Zâmbeam cuminte
lângă gură-cască. Un șoim desenat
pe asfalt
cu cretă parcă ar fi fost. Ospățul
de după
sportul de a fi liber
cântecele
Nu mai e utopie după Cetatea Soarelui.
Eram prizoner
între ceruri ca un dispreț. Casa
caldă,
acolo unde zâmbeam,
copilăria, copiii,
și acest atac. Comandantul cetății
salută cu respect
în
Prin ochii din șoim vedeam în Oracol cum s-au întâmplat
toate drumurile dorului. Un cer înnorat
peste câmpul nostru
peste comandantul îngenucheat. Trâmbițe
și săgeți, lănci și scuturi.
Noi nu
Berbecii au rămas lângă porțile deschise. Artezienele cântau din frunze-n noapte un vals. Roțile se lichefiau
în ritm și puls
pompele din
valve/
șoseaua învia. Obraji-mi
curățau aerul rece
de
Timpul roșea pe o motocicletă plecată. Caii mei prindeau aripi
lipiți pe marginea copacilor de scoarța artezienelor. Un gând îmi coboara din ghidon
pleca de la mine
rămânea
Un cadril nu-i strică nimănui
perele din fructieră,
curbe galbene. Cerbii cântă
în zori, la ferestre
rubinii prin cleștar,
gustul nopților de bal.
Umbre goale
de emoții, norii grei
ning
Prin zăpadă de peste asfaltul barbar,
călcam gerul cu amar. Din zalele de escapadă mergeam răcit pe la universitate.
Cerul tunând ca din sorți,
m-a trezit, alergat de porumbei.
Făceam
se mutase într-o cameră încălzită
de ochii unui prunc pe la amiază
abia trezit din somn
pregătindu-se
să scâncească
mulți ani de acum înainte
și noi căutam
prin zăpadă
urmele pașilor ei
iadul începe cu un concert de Bach
privim liniștiți parcă am dormi
în marea rostogolire prin bulgăr
pe drumul inimii de a ne înghiți
într-un puls concentric timp
în care pianul tot mai cald
frica, de astăzi, m-a lăsat și am ieșit incult pe stradă
printre mine și tine, vorba să stea, ochiul ar vrea, s-ar bucura
pereții școlilor se trandafireau, îmboboceau, înviau
umbre de istorie m-au
băi nimeni, te-am cunoscut într-o piață
publică din centru,
băi nimeni, alb peste norii albi de cer senin.
băi nimeni, uscai vântul de miros de trandafiri copți,
băi nimeni, cu o pompă în
răsăritul era apusul genelor de cucuvele retrăgându-se prin scorburi
umbrele creșteau în baleaj de sfere multicolore
peste geamul autospecialei soarele punea colaje de îngeri
în depărtare un grup
OS