Coșmarul lui Columb

"Mi-e mai sete decât Setilă.

Pe stradă mâine, femeile

cu pahare pline

cu apă mă vor opri. Va fi insurgență,

stăvilare vor pune pe râuri; Dunărea,

Dunărea! se va dezgheța

doar pentru mine. Mi-e sete încât nici norii

nu se mai adună pe cer, e senin lângă mine.

Da, sunt american:"Hola, gringo!", mă scurg

la vale pe Mississipi, dar tot din Rin.

Da, sunt american: "Hello, boys!", pierdut

undeva între Miami și Havana, pe o plută.

Da, sângele meu a curs prin tablourile înflăcărate

pictate de Marte și Venus peste ruinele Iliadei.

Da, mi-e dor de Setilă, camaradul meu de masă,

lui i-am zis prima dată frate

cu el am fost la un pas să golesc o bancă

de la el am învățat cât să beau să rămân în picioare

însetat și potolit, uscat și deshidratat;

el a fost primul care a băut petrol, când mările secau,

de la el știu cum să-mi aduc sclavi pe plantații

Da, Setilă e din Europa, e plin de spaimă. Când

nu am ce să mai torn în pahar, el îmi face ceai;

o dată mi-a făcut atât de mult

încât nu mai aveau vase în port. Ultimul ibric acolo l-am pierdut. Cred că eu dormeam și Setilă l-a uitat pe foc

Da, mâine cupe de apă chioară îmi vor aduce,

care de care mai transparentă

curate ca lacrima de aur.

Da, acum parcă setea mă lasă. Mi-e frică

să rămân fără

Setilă.

L-a văzut cineva pe Setilă?!", se zbătea înainte

Din port ultima lui șansă spre India, spre piper,

spre condimentele reginei.