Mai crezi tu oare în pene ochi cu poezioare
în file albe ce se îngălbenesc de dor
cu barba-n soare și fruntea mare
călător&călătoare umblând ca un cal prin disperare
pe întinsul plin cu maci
la început spun ce spui
&tu; știm că uităm,
doar astfel am știut
ce umbre false ne-au smuls mintea
din pieptul cărților...
la început spui ce ți se spune
&ție, ademenitor,
prea ademenitor
Vara, în fiece vară, îți dau un fulg
drept nasture de sidef
pentru a-ți aminti că din cer
nu vine doar
ploaie
ploaie ploaie
ploaie&raze de soare.
Îți dau un abur
perfect uscat de
acum că m-ați cunoscut în neliniștea mea,
vreau să-mi spuneți cine sunt.
eu o să dansez pe balustrada imperiilor,
fraierilor care n-ați văzut pacea.
cută cu rid, balansul mă înviorează
așa
sunt din țara de la apus de răsărit,
patria oximoronului, a manelelor stinse
și a nepriceputului.
țin să mă prezint pentru cei mulți,
ca nimeni din cei care văd și aud
să nu-mi piardă
privirea dăunează grav sănătății, un amic se lipise de un perete și ce să vezi
click! de atunci a rămas cunoscut pe coperta unui magazin din America, de acolo
l-a luat Andy Warhol și l-a lipit de o
azi plâng, din ninsoare pe podea
- ninge cu Sahara în Sahara-mi -
rup din minte lacrimi de portret
- ninge cu Sahara în Sahara-mi -
cerul verde e un interpret,
cânta prea aproapele
Salutări de la salcia plângătoare,
undele lacului sunt în ritm
cu muzica țânțarilor enigmatici.
Salutări de la pomul cunoașterii,
frunzele se zbat ritmic printre
ramurile încovoiate de
Prima dată-mi
călcai-n labirint cu drujba-n mână.
Vorbele-mi ți se păreau
mitraliere de gangsteri socialiști
ce se adună în fața ta,
speriindu-te cu gloanțe oarbe. Rămân
însă statui
Dimineața coborau ca laptele
iar eu mă minunam
solilocvând: "ce impostor
oi fi să nu-mi placă?".
Sfărâmat de sinestezie,
acest ochi-ureche al plăcerii,
mă lăsa halucinând euforic,
de parcă
Acum te plimbi pe balustradă,
zoomorf, un porumbel alb,
încălțat. Te pregătești
să-ți desfaci
aripile și să simți
cum e să nu mai fii om.
Poate că saltul
nu-ți va fi de ajuns? Va fi
te scotoceai,
prin buzunarele rupte
în lumea aia zdrențuită,
de bastistă. O batistă ponosită
pentru a-mi șterge
ochii.
Te mirai de moftul
de a renunța la sala de teatru
pentru a vorbi
domnule poet-secol, cunoașterea
dumneavoastră nu poate
să-mi cumpere un palat
în care să depozitez atâtea note.
Cât despre versurile
alambicate, dintre noi, dintre tine
și mare, dintre mine și
am decis să-l las
deschis, altfel o
parte din mine
mă bântuie. Păcat
că orizontul mi-
a devenit reclame:
la mopuri, reumatism,
un mucos curios de
o plantă și desene
animate
lecturasem încă un escu
de pe situl ăsta,
când din monolog
interiorul se pomenise
cu un interlocutor,
rănit și nervos,
țipând din mine
în mine fără șansă
de a se stăpâni,
o senzație de
Stăteau reci pe marginea rece,
îmbrățișați-ntre felinarele înghețate.
Dinspre cer curgea un amestec răcitor,
un soi de gheață asociată cu fulgi
peste asfaltul sticlos ca o mocirlă,
lăsând natura
În fiecare seară visez nisip
rece, ca ghearele mitice de dracule,
aspru lunecând printre vocala mea:
"Aaaaaaaaaaaaaaaaaa!";
iar în timpul meu de adormire
ieșirea se îneacă cu praful.
Seară de
sunt protruzia discului lumii în mine
printre fantomele ținutului sec (Ui! Ui!)
din inima românească (hoinară)
Sunt protruzia gerului printre fantele
genelor noastre amestecate-ntre
un stâlp de verbe, sfoară
atârnând:
"roade! roade!"
stana
un stâlp de verbe, aurii
freamătă:
"bun? rău? vede? se uită?"
un stâlp de verbe, înfrigurat
de timpul nostru:
"să fug? să
îmbrățișarea, ac cu ac; șoarecele
cu pisica: "drag ne-a fost unu'
de altu' printre triunghiurile
isoscel"; regăsiți de celălalt
ochi cu ochii mai aproape de glie
spiral, înspre străbuni în
mi-aduc aminte cum era
materialul mototolit plin de unsoare
încleiala peste care ștergeam
tandrețea îngrijitoarei cu mătura
șmotruirea dușumelei
de dragul pașilor reginei(ce
1.
să ne urcăm în ciori
spre zările calde cu noaptea-n cap
înfometați de marea artă
trecuta artă
prea-greaua artă din care
a mai rămas
să ne urcăm în ciori
să rupem mormintele
În galop. Un punct, drept origine. Maimuța
stoarce ceasul crezând că,
e o banană stricată. Foamea urlă;
umblă prin cușcă cu lesa. E frig între
bare, aici orele n-au rost, n-au
limita din ceas;
degeaba aerul se lasă greu
peste ger
aici, în vale. Urc scara
zâmbind către zori
până ce-mi tremură
trupul de bucurie. Pașii mei de dans
mângâie treaptă
cu treaptă. Ochii
îmi cresc ca două
OS