Oancea Sorin

sunt din țara de la apus de răsărit, patria oximoronului, a manelelor stinse și a nepriceputului. țin să mă prezint pentru cei mulți, ca nimeni din cei care văd și aud să nu-mi piardă

privirea dăunează grav sănătății, un amic se lipise de un perete și ce să vezi click! de atunci a rămas cunoscut pe coperta unui magazin din America, de acolo l-a luat Andy Warhol și l-a lipit de o

azi plâng, din ninsoare pe podea - ninge cu Sahara în Sahara-mi - rup din minte lacrimi de portret - ninge cu Sahara în Sahara-mi - cerul verde e un interpret, cânta prea aproapele

Salutări de la salcia plângătoare, undele lacului sunt în ritm cu muzica țânțarilor enigmatici. Salutări de la pomul cunoașterii, frunzele se zbat ritmic printre ramurile încovoiate de

Prima dată-mi călcai-n labirint cu drujba-n mână. Vorbele-mi ți se păreau mitraliere de gangsteri socialiști ce se adună în fața ta, speriindu-te cu gloanțe oarbe. Rămân însă statui

Dimineața coborau ca laptele iar eu mă minunam solilocvând: "ce impostor oi fi să nu-mi placă?". Sfărâmat de sinestezie, acest ochi-ureche al plăcerii, mă lăsa halucinând euforic, de parcă

Acum te plimbi pe balustradă, zoomorf, un porumbel alb, încălțat. Te pregătești să-ți desfaci aripile și să simți cum e să nu mai fii om. Poate că saltul nu-ți va fi de ajuns? Va fi

te scotoceai, prin buzunarele rupte în lumea aia zdrențuită, de bastistă. O batistă ponosită pentru a-mi șterge ochii. Te mirai de moftul de a renunța la sala de teatru pentru a vorbi

domnule poet-secol, cunoașterea dumneavoastră nu poate să-mi cumpere un palat în care să depozitez atâtea note. Cât despre versurile alambicate, dintre noi, dintre tine și mare, dintre mine și

am decis să-l las deschis, altfel o parte din mine mă bântuie. Păcat că orizontul mi- a devenit reclame: la mopuri, reumatism, un mucos curios de o plantă și desene animate

lecturasem încă un escu de pe situl ăsta, când din monolog interiorul se pomenise cu un interlocutor, rănit și nervos, țipând din mine în mine fără șansă de a se stăpâni, o senzație de

Stăteau reci pe marginea rece, îmbrățișați-ntre felinarele înghețate. Dinspre cer curgea un amestec răcitor, un soi de gheață asociată cu fulgi peste asfaltul sticlos ca o mocirlă, lăsând natura

În fiecare seară visez nisip rece, ca ghearele mitice de dracule, aspru lunecând printre vocala mea: "Aaaaaaaaaaaaaaaaaa!"; iar în timpul meu de adormire ieșirea se îneacă cu praful. Seară de

sunt protruzia discului lumii în mine printre fantomele ținutului sec (Ui! Ui!) din inima românească (hoinară) Sunt protruzia gerului printre fantele genelor noastre amestecate-ntre

un stâlp de verbe, sfoară atârnând: "roade! roade!" stana un stâlp de verbe, aurii freamătă: "bun? rău? vede? se uită?" un stâlp de verbe, înfrigurat de timpul nostru: "să fug? să

îmbrățișarea, ac cu ac; șoarecele cu pisica: "drag ne-a fost unu' de altu' printre triunghiurile isoscel"; regăsiți de celălalt ochi cu ochii mai aproape de glie spiral, înspre străbuni în

mi-aduc aminte cum era materialul mototolit plin de unsoare încleiala peste care ștergeam tandrețea îngrijitoarei cu mătura șmotruirea dușumelei de dragul pașilor reginei(ce

1. să ne urcăm în ciori spre zările calde cu noaptea-n cap înfometați de marea artă trecuta artă prea-greaua artă din care a mai rămas să ne urcăm în ciori să rupem mormintele

În galop. Un punct, drept origine. Maimuța stoarce ceasul crezând că, e o banană stricată. Foamea urlă; umblă prin cușcă cu lesa. E frig între bare, aici orele n-au rost, n-au limita din ceas;

degeaba aerul se lasă greu peste ger aici, în vale. Urc scara zâmbind către zori până ce-mi tremură trupul de bucurie. Pașii mei de dans mângâie treaptă cu treaptă. Ochii îmi cresc ca două

"Mi-e mai sete decât Setilă. Pe stradă mâine, femeile cu pahare pline cu apă mă vor opri. Va fi insurgență, stăvilare vor pune pe râuri; Dunărea, Dunărea! se va dezgheța doar pentru mine. Mi-e

Vrei să te ridici? Poți să deschizi frigiderul căutând elementul metafizic din înghețarea peștelui curățat? Știi surpriza pe care ți-o vor face... Coborâm din scara de bloc curioși de dragostea

Umbra-mi zace pe asfalt, în hamacul trecătorilor pe stradă. Cerșesc un pat cald. Din mine iese dorința lor ca o duhoare. Un zeu gol fără puteri divine și tunete. Þipar pe uscat jelind viața

Ambalat ca un ou, stă nenăscutul. Poate dintre măxilarele ceasului un pitic va întoarce timpul înapoi în sticla naufragiată. Pe insulă sunt doar crocodili&maimuțe lipsiți de griji. Trăim ca