Oancea Sorin

alegoric o pungă pe care cineva ne-a mulțumit că am cumpărat de la ei se înfășoară peste Visul unui mare poet postdecembrist pentru că sunt doar două generații cea uitată și aia nevăzută două

oglinzile surpate în conștiința orașului au chipuri înghețate de oameni de gheață și zăpadă prin vacarmul de nea ei coboară la aplauze să aducă lumina din visterie crezul omului

Avea 47 de ani, trăia... Departe de bar era o lume pentru cei vii. Undele europei libere de prejudecăți... umbrele norilor și ninsoarea... Prin vitraliile subsolului licărea credința,

Granițe de când albesc zorii nu mai seamănă cu oglinziile din noi Ne despărțim de solul durerii al osemintelor precum brazii au coșmaruri cu fuga codrilor pe niște picioare crescute din

1 materia îi colora visele i le transforma în ecrane tranzistoare, idei-diode, radiouri-undescurte gălăgii&muzici 1.1 lupta dintre două sfere pentru imensitatea echilibrului

1. Poezia secolului din anul secular 2018 este dintele durerii pesta porcină africană în țăranul român nu în țăranul pașoptist sau idilic român pe care l-am văzut luptându-se nu în țăranul

era o spirală ca o spirală în sufletul unei scări pe care urcă dorința un simplu gen de simțire care te face oglindă și geam deasemeni un drum peste care pașii editorului universal vor trece ca un

Mai crezi tu oare în pene ochi cu poezioare în file albe ce se îngălbenesc de dor cu barba-n soare și fruntea mare călător&călătoare umblând ca un cal prin disperare pe întinsul plin cu maci

la început spun ce spui &tu; știm că uităm, doar astfel am știut ce umbre false ne-au smuls mintea din pieptul cărților... la început spui ce ți se spune &ție, ademenitor, prea ademenitor

Vara, în fiece vară, îți dau un fulg drept nasture de sidef pentru a-ți aminti că din cer nu vine doar ploaie ploaie ploaie ploaie&raze de soare. Îți dau un abur perfect uscat de

acum că m-ați cunoscut în neliniștea mea, vreau să-mi spuneți cine sunt. eu o să dansez pe balustrada imperiilor, fraierilor care n-ați văzut pacea. cută cu rid, balansul mă înviorează așa

sunt din țara de la apus de răsărit, patria oximoronului, a manelelor stinse și a nepriceputului. țin să mă prezint pentru cei mulți, ca nimeni din cei care văd și aud să nu-mi piardă

privirea dăunează grav sănătății, un amic se lipise de un perete și ce să vezi click! de atunci a rămas cunoscut pe coperta unui magazin din America, de acolo l-a luat Andy Warhol și l-a lipit de o

azi plâng, din ninsoare pe podea - ninge cu Sahara în Sahara-mi - rup din minte lacrimi de portret - ninge cu Sahara în Sahara-mi - cerul verde e un interpret, cânta prea aproapele

Salutări de la salcia plângătoare, undele lacului sunt în ritm cu muzica țânțarilor enigmatici. Salutări de la pomul cunoașterii, frunzele se zbat ritmic printre ramurile încovoiate de

Prima dată-mi călcai-n labirint cu drujba-n mână. Vorbele-mi ți se păreau mitraliere de gangsteri socialiști ce se adună în fața ta, speriindu-te cu gloanțe oarbe. Rămân însă statui

Dimineața coborau ca laptele iar eu mă minunam solilocvând: "ce impostor oi fi să nu-mi placă?". Sfărâmat de sinestezie, acest ochi-ureche al plăcerii, mă lăsa halucinând euforic, de parcă

Acum te plimbi pe balustradă, zoomorf, un porumbel alb, încălțat. Te pregătești să-ți desfaci aripile și să simți cum e să nu mai fii om. Poate că saltul nu-ți va fi de ajuns? Va fi

te scotoceai, prin buzunarele rupte în lumea aia zdrențuită, de bastistă. O batistă ponosită pentru a-mi șterge ochii. Te mirai de moftul de a renunța la sala de teatru pentru a vorbi

domnule poet-secol, cunoașterea dumneavoastră nu poate să-mi cumpere un palat în care să depozitez atâtea note. Cât despre versurile alambicate, dintre noi, dintre tine și mare, dintre mine și

am decis să-l las deschis, altfel o parte din mine mă bântuie. Păcat că orizontul mi- a devenit reclame: la mopuri, reumatism, un mucos curios de o plantă și desene animate

lecturasem încă un escu de pe situl ăsta, când din monolog interiorul se pomenise cu un interlocutor, rănit și nervos, țipând din mine în mine fără șansă de a se stăpâni, o senzație de

Stăteau reci pe marginea rece, îmbrățișați-ntre felinarele înghețate. Dinspre cer curgea un amestec răcitor, un soi de gheață asociată cu fulgi peste asfaltul sticlos ca o mocirlă, lăsând natura

În fiecare seară visez nisip rece, ca ghearele mitice de dracule, aspru lunecând printre vocala mea: "Aaaaaaaaaaaaaaaaaa!"; iar în timpul meu de adormire ieșirea se îneacă cu praful. Seară de