Poezie
Hamacul trecătorilor
1 min lectură·
Mediu
Umbra-mi zace pe asfalt, în hamacul
trecătorilor pe stradă. Cerșesc
un pat cald. Din mine iese
dorința lor ca o duhoare. Un zeu gol
fără puteri divine
și tunete. Þipar pe uscat jelind
viața frumoasă de burghez
prin secolul 19; la poarta dorului
la capătul lumii bune
lângă mahala. Timpane, țambaluri
acordeoane și nemți. Mii de italieni
pe străzile reci.
Primăvara
lumii noi. Umbra
lor cuvântează despre dreptate, eliberare;
zei îmbrăcați în propriile forțe
stau în fotolii scumpe
până spre prânz(zzzz). Mese
pline cu mâncăruri scumpe. Salată
adusă de Harap-Alb. Iarba regilor
abundă în mâncarea burghezilor. Acum
cerșim drept formă de artă. Experiență
în tranșeele colilor albe și fuga
de a publica,
într-un ziar
electronic.
Peste mine se aprind torțe
din stâlpii gri. Peisajul se scaldă
în luminile orașului
umbrind natura
cu căsuțe, mașini, blocuri. Codrul,
odată frate, plânge speriat
de ochii unei lumi civilizate. Lupii
odată aprigi, coboară îmbrăcați
din cuștile circului. Câini
odată paznici, caută un stăpân blând.
Umbra-mi se stinge
sub plapuma
statului.
001.391
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oancea Sorin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Oancea Sorin. “Hamacul trecătorilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-sorin-0039906/poezie/14102329/hamacul-trecatorilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.