Oana Zahiu

vara iubirea se întinde ca pelteaua pe strada cu boxe pui mâna pe-un scaun și ți-o simți lipicioasă și dulce și vrei să-și termini berea mai repede să te duci să ți-o tragi într-o cameră care

l-am simțit cum se așează pe bancheta din spate nici măcar nu era el dar presupun că se poate și așa și simți cum bucata de aer se desprinde dintre voi când am ajuns acasă mi-au spus că

john ia micul dejun mereu la aceeași masă nu se uită la nimeni și nimeni nu-l vede mănâncă un ou mâna lui e o mașinărie exactă ea decupează dimineața gri apoi se predă lasă trei degete

alergi din ce în ce mai repede simți talpa cum abia atinge pământul lovește ca un bici și apoi frigul se lasă peste blocuri ca o absență * faci un salt ești o

luăm micul dejun împreună stăm de o parte și alta a mesei cuțitul tău patinează ușor prin aerul dimineții nu ne vorbim prea mult mă uit din când în când către televizor ca și când m-ar interesa

e una din diminețile în care ai chef să îl suni pe șefu să-i spui că ți-e rău că ai o treabă urgentă și atât de tristă încât nu poți intra în detalii închizi apoi și-ți vine să râzi

era atât de bine mă trezea zgomotul făcut de ea în bucătărie era acolo în capotul cu flori întindea mâna cald către obrazul meu și ziua începea noaptea bunica mea strânge la piept buchete

toți oamenii pe care i-am cunoscut vreodată pot încăpea între pereții camerei mele ești încă aici îmi spui povești cu tine și camera devine o stradă cu sifonărie și crizanteme cât inima de

pe tavanul ei seara lumina își plimbă degetele o umbra un ochi o creangă apoi băiatul călare pe gâsca fantastică îi face cu mâna când vântul bate se pierde și aerul sare pervazul suplu

toamna se așază peste cartier ca pânza unui balon mai vezi din loc în loc o mână cum se zbate și apoi liniște rămâne doar casa ciupercă din parc mă așteaptă sub acoperișul ei roșu atunci am

gilda în sala de-așteptare gilda era femeia cu unghii crescute roșu avea spatele gol întors la pianist pe pielea ei înflorea neagru povestea fiecărei zile iar vocea îi ieșea

în ziua în care ai plecat în armată te-am iubit cel mai mult am rămas în gară ca într-o barcă lăsată la mijloc de câmp și trenul s-a oprit pe retină imobil în blocul lui de

harșt-harșt taierupe gheara mea de cârtiță sunt inofensivă baby ca o flegmă pe mâneca ta sap încet dar măcar sap mai sus de gât îmi explodează-n relantiv fiecare zi nemișcată până când

ne-am îndrăgostit ca-ntr-un film siropos primăvara ascultam summertime și aveam senzația că vorbele tale au să explodeze cald în pântecul meu nu era nimic fragil în afacerea noastră gândul la

doamnei îi plac covrigii își cumpără în fiecare dimineață ne dă și nouă stăm liniștiți apoi parchetul scârțâie sub pașii ei iar cartea se deschide dănuț își șterge nasul și

m-am dus la veneția să văd poetul se spune că stă la masa cafenelei din piață acolo unde-o bere face cât zece ore de muncă onestă dar n-am ce-i face cum a rămas înscris în piatră așa ca la

am învățat să trec peste oboseală așa cum sari peste un hău îți poți frânge gâtul într-o zi și n-ai să ai timp să-ți dai seama ce naiba se petrece cu tine erai mic și te-așteptai ca

mașina ta gonea printre copaci deși îmi imaginam o bicicletă imensă trebuia să mă țin bine de tine în timp ce roata sfărâia ușor pe linia discontinuă decupând cămașa de forță a lumii îmi

pe strada de lângă biserică un bătrân mătură frunzele în fiecare dimineață de la fereastra mea liniște îmi place să cred că plutesc la altitudini uluitoare enola gay face cu mâna și lumea se

citesc uneori cu lanterna sub plapumă un fascicul cald proiectat pe bolta cearceafului undeva lasată în urmă acolo unde întunericul își face potecă eu aselenizez printre gene lumea cea de

m-am născut într-o vreme în care oamenii priveau viața cu coada ochiului dicatorii defilau în mașini autohtone cu o haită de dulăi aliniați în urma lor mama a mers pe jos la maternitate “a fost

îmi zâmbești de parcă ar fi dimineață și dimineața vine ca o pisică roșie traversează podul cu prea multe statui cercei colorați turiștii se înghesuie la colț de stradă să rupă o bucată din