Poezie
Frizerul, dictatorul și lasoul
1 min lectură·
Mediu
m-am născut într-o vreme în care oamenii
priveau viața cu coada ochiului
dicatorii defilau în mașini autohtone
cu o haită de dulăi aliniați în urma lor
mama a mers pe jos la maternitate
“a fost ca o plimbare” spunea ea
înflorise un corcoduș
și a nins alb atunci când a durut-o
mai era și un frizer
în fața prăvăliei
a privit-o ca unul de le știe pe toate
„hai că mai e puțin”
și totul a devenit atât de simplu
m-am născut într-o cameră albă
aerul avea gust de metal
lângă mine
o asistentă tricota mecanic
timpul se-ncolăcea în jurul andrelelor ei
translucid
insinuant
era un lasou
în strânsoarea lui
salonul gemea
dar nimeni nu vedea nimic
în odaia de alături
brancardierul juca table
o femeie întindea un cearceaf în blocul de-alături
se aruncau garoafe-n aer
și lațul se strângea de în jurul camerei mele
și viața sufla rece
scurt
ca o lighioană hăituită
cu capul lipit de faianța albă
și singurul ochi ațintit la mine
“fiecare se descurcă cum poate”
a zis iar frizerul
și gura de aer rămasă
mi s-a părut suficientă
pentru o viață întreagă
013.679
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oana Zahiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Oana Zahiu. “Frizerul, dictatorul și lasoul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-zahiu/poezie/13980305/frizerul-dictatorul-si-lasoulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LDLDLaura Danaila✓E frumoasă descrierea contextului comunist și atât de familiară, totodată. Privind înapoi, stau și mă întreb dacă nu cumva, acum, tragem cu ochiul la viață. Cromatica albului revine în poezie în diferite ipostaze: albul florilor, albul camerei, ca o anticipare a noii vieți. Alb ca o foaie nescrisă încă. Și iată cum se vede viața prin ochii unui nou sosit: suntem marionete, ne mișcăm mecanic, suntem simple elemente de decor, elemente de butaforie, pretexte. Sufocante de cele mai multe ori.
0