Domnul Martin, poezia și femeia

pentru

aceasta nu-i o poezie despre domnul martin
aceștia sunt doar pereții pe care
își spun povestea oameni pierduți
există doar seara aceasta
când vorbele se târăsc
miriapode explodând pe cornee

seara aceasta în care domnul martin
se întoarce acasă după mulți ani
își găsește femeia zăcând într-o baltă
îi țâșniseră versuri pe gură pe naș și
din sexul ei de mătase

se înecaseră 4 etaje în poezie
așa cum se îneacă o muscă
în paharul cu vin

el nu prevăzuse nimic
nu știuse când
se pierduse femeia de o purtase
atâta vreme aproape de coastă

în care am făcut niște ajustări, al căror rost sper că îl vei înțelege. ele fie taie din explicitare, fie dau plus de viteză, căci e un flash, iar povestirea derulării lui fulgurante nu trebuie lungită prea mult, fie leagă ritmul.


e autonomă partea asta, stă-n picioare singură. restul e fie introducere pe după vișini (prima și a doua strofă), încălzire-n joc de glezne, fie ceva ce poate fi folosit în alt text, pentru că fuge în complet altă lume ideatică (ultima strofă).

și pentru că eu am spus că urmăresc și pentru că vreau să încurajez asumarea de a nu îndesa într-un singur text tot ceea ce-ți vine să spui despre un subiect, pentru că vreau să susțin curajul de a lăsa acoperite zonele pe care doar le sugerezi

și pentru că amalgamarea, aici, de părți bune cu părți mai puțin bune e semn de prospețime interioară, așa cum mai spuneam, dar care cred că trebuie strunită și lucrată la nivel de punere în expresie, pentru a nu cădea în verbiaj,

pentru că eu oricum o să mai aștept texte, dar vreau să știi în ce fel aștept

las semnul de față

i-am spus oanei acelasi lucru. e o poezie buna, dar castiga mai mult prin actiune decat prin descriere. o sa acord si eu o stea, in primul rand pentru idee, in al doilea rand pentru ca e un autor mai putin cunoscut aici. in al treilea rand tin sa subliniez faptul ca expresivitatea de aici reuseste sa invinga pana si preconceptia de a nu scrie despre poezie.

Știu și eu un domn Martin, căruia îi plăcea polemica, dar, cum se spune aici, \"aceasta nu-i o poezie despre domnul martin\". În ciuda modernității sale, poezia păstrează ceva din ceea ce aș spune că rămâne valabil pentru creația valoroasă, anume simbolistica și undele de lirism, într-un text narativizat.
Nu important este ceea ce știe și face domnul Martin, ci poezia, \" o călugăriță/ gata/ să-ți sară/ la beregată\", \"femeia mușcata\", \"poem(ul) între coaste\". Ce mi se mai pare îndrăzneț în versurile de față este și contextul inspirat în care termeni ca \"universul\" sau \"infinit\" nu mai par să ducă spre o etapă a poeziei deja depășită. Și e bine că ajungem să nu ne mai temem de cuvinte, mai ales când ele exprimă (sau, mai degrabă, aproximează) stările și gândurile noastre.

Un text sensibil, scris concomitent, cu implicare și cu detașare (nu, nu este un paradox!), care nu se liberează de simbol și de metaforă, dar nu abuzează de acestea, menținându-se într-un discurs în care totul se spune limpede, chiar dacă vocea poetică pare a fi oraculară (și poate că și este).