Poezie
Poezie cu oameni frumoși
2 min lectură·
Mediu
vara aceea nu a adus nimic bun cu ea
bunica stătea la răspântie așteptându-și bărbatul
să revină călare pe unul din zimbrii de-i picta aia mică
cu stângăcie și-nverșunare
până când se rupeau foile sub apăsarea ei
până crăpa pământul
și nu mai creștea nicio floare din țărâna stearpă
eu îmi făcusem vizuina
la mijloc de câmp
strivisem sub tălpi tot ce era grijă și năpastă
pocniseră ca boabele de strugure
și totuși ceva s-a întâmplat
cum le păstram încă în mine
mocnind ciorchine-n piept
m-am dus la aia bătrână
i-am luat mâna și i-am așezat-o în dreptul inimii
- n-are rost atâta așteptare
și am știut atunci
că uite
eram amândouă ca două ulcele sparte
se scurgea viața din noi pe la încheieturi
și nu aveam brațe să cuprindem
atâta ființă
eu m-am întors în câmp
fără să privesc în urmă
dădeau târcoale păsări negre
pe mutește, fără scuturat de-aripă
m-am ghemuit cu genunchii la piept și pumnii strânși
uneori e bine să închizi ochii
atunci omul negru nu mai vine
uneori e mai bine să hibernezi
atunci nu mai ai gânduri
uneori e bine să fii fuior
să lași mâinile altora să te spună ca pe o rugăciune
uneori… doar uneori
ar fi atât de bine să nu existe cuvinte
023.560
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oana Zahiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 212
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Oana Zahiu. “Poezie cu oameni frumoși.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-zahiu/poezie/13955328/poezie-cu-oameni-frumosiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CDCDCarol Daniel✓Întreg poemul are substratul verosimil și cursiv, însă datorită lungimii și, nu doar, mai ales surplusului de imagini nefertile își pierde din limpezime și substanță. Finalul deși frumos, pare dintr-un alt registru, dar rămâne frumos. Mai trec. Numai bine!
0
OZmultam de cuvant si trecere. ce sa zic...momentan invat sa scriu.
0