Poezie
despre ce nu se vede cu coada ochiului
1 min lectură·
Mediu
luăm micul dejun împreună
stăm de o parte și alta a mesei
cuțitul tău patinează ușor
prin aerul dimineții
nu ne vorbim prea mult
mă uit din când în când către televizor
ca și când m-ar interesa ce se spune
de fapt știrile mă fac să-mi dau seama
că lumea mea mică este înconjurată
de o grădină imensă
și mi se face teamă
de parc-aș fi iar pe sania
care gonește la vale
am un zâmbet crispat pe chip
iar in inimă teama că acolo unde pârtia se sfârșește
pojghița lumii se va sparge
și eu am să alunec prin fanta creată
departe de tine
tu bei o gură de cafea
nu știi nimic din toate astea
e ca atunci
când stăteam la o terasă-n piața sfatului
un el și-o ea s-au oprit în dreptul peruanilor
și-au început să danseze
apoi el a strâns-o în brațe
cu atâta disperareîncât întreaga piață s-a dilatat pentru câteva clipe
ca o inimă imensă
m-ai întrebat dacă sunt fericită
și atunci am știut că pot să plâng
și să-ți răspund că sunt
022.936
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oana Zahiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 178
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Oana Zahiu. “despre ce nu se vede cu coada ochiului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-zahiu/poezie/13997329/despre-ce-nu-se-vede-cu-coada-ochiuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
m-ai prins. da e scrisa la repezala si trebuia sa aibe o continuare (sau putin asa imi propusesem). dar... cred ca daca nu s-a intamplat atunci, poate alta data.
imi pare bine ca ai trecut pe aici. :) pana la urma postam pentru feed-back. si am incredere in... felul cum gandesti
imi pare bine ca ai trecut pe aici. :) pana la urma postam pentru feed-back. si am incredere in... felul cum gandesti
0

Dar ...iar scrii în marea vitez-a vitezei, ca să zic așa.
Aș scrie "de o parte și de alta", nu "de o parte și alta" și mai ale aș bibili finalul untlimei strofe, pe care n-am cum să nu-l compar cu sfârșitul primei strofe care-i mai dens, mai condensat.
mă gândesc că vrei să subliniezi condensarea firicii inițiale-n lacrimi de fericire liniștită. dar nu știu nici eu prea bine de ce, e prea subțire modu-n care-ai tranșat transformarea asta.
Fooarte fain descris "momentul kodak", al timpului care stă-n loc, suspendat deasupra oamenilor când ceva important se întâmplă. De data asta un moment oarecare capătă proporții cosmice.