Mihi videtur solitudinem sonat suopte
Nigra est anima ut lumina nocte
Nunc ego sentio miseriam me flere
Et, si ego possum, armis te stringere.
Viseo iridem stella et flore
Amore imprerto inter
Opreste-te putin sa ascultam cantand padurea.
De ce tipa?
Parc-ar taia-o-acum securea
Si ea se-alinta..
Noi?! Suntem umbrele albastre
Ce, cu stupoare,
Vedem stele ce freamata de
Duhuri fara astampar treceau
prin pulberea vietii,-aruncata
dincolo de ceruri. Ca pe o pata
frunze de pe frunti o stergeau.
Vin vrajitoarele zglobii,
adie peste ochii arsi de blestem,
prin
Obisnuiam sa m-amagesc ca te-am uitat,
Te omoram in gand intotdeauna,
Dar reinviai cu fiecare gest ciudat,
Nascandu-te cu soarele, pierind cu luna.
Am invatat sa ma urasc
Iubirea, ca-n ochi de copil care plange
Se spala pe sine cu lacrimi, sau sange?
Se simte durere cand vreun copil strange
Iubirea, ca-n ochi de-om matur care plange.
Iarasi mi-au plecat gandurile si m-au lasat descoperita spre soare. Imi las mainile sa curga si sa se insire singure pe tastatura fara sa aiba o conectie vizibila nici cu mintea nici cu inima. Astazi
Localizare temporala: 28 august 1998. (Deci... Demult, tare demult... stii tu, vorba cantecului. Si-asa de la Ana la Oana nu-i asa mare diferenta)
Mi-au ajuns vreo zece secunde de cand a pomenit
Padure nebuna,
Tu, cantec soptit,
Fapturi ca de huma
In loc le-ai oprit..
Padure nebuna,
Tu, loc neuitat,
Ai lacrimi de luna
Ce-acum le-am furat..
Padure nebuna,
Cu rapa si pomi,
Hai
Intr-o seara-au dat stelele peste noi,
Inca o data ne-au gait impreuna,
Si ne-au impins, sfioase, catre luna,
Sa ne judece ea pe-amandoi.
Ne-a gasit vinovati de amor,
S-a-nvolburat cand ne-a
Ploua drept in seara de ieri,
Tu stii la fel de bine ca mine,
Erau sentimente si nu doar pareri,
Dar am fugit speriati de suspine...
Ploua stramb in seara aceasta
Si e anuntat cutremur de
Ca si cum parcul ar avea ceva de spus
Despre ce-a fost atunci, despre apus,
Despre-o iubire ce de mult s-a dus
Si m-a rapus...
Ca si cum banca ar spune ceva
Despre ce
Se intampla cateodata sa vrei cu incapatanare sa te lupti cu timpul. Se intampla cateodata, mai rar, chiar sa si reusesti. Se intampla cateodata, in vis sau in realitate, sa ... traiesti.
Da...
Ca... o lacrima
rupta din mijlocul muntelui,
din salbatica, frumoasa salbaticie,
verde, alba, sau din inima,
dupa anotimp.
Ca... un aer
furat de pe marginea rapei,
dintr-o senzatie, o atat
M-am invatat sa primesc peste mine
Ninsori de foc si ploi de disperare,
M-am invatat sa plang mult printre sine
Cand trenuri ma loveau cu-a lor strigare.
M-am invatat sa nu ma-ncred in
Lipeste-te de floarea de rasina!
Prajeste stele rupte din alt cer!
Ingenuncheaza si cere lumina,
Si uita-te la cat si cat mister
E-n lumea asta plina de chinina..
Ce nebunie se invarte-n
Sa traiesti visand la o iubire
In care nu exista inceput,
Sa mori sperand la o iubire
Cum niciodata n-ai avut...
Sa visezi tot mereu la acel
Caruia prea putin ii pasa,
Sa crezi intr-un zambet
Parul de apa al cerului
Curge peste fata mea inlacrimata.
Tristetea cea goala a parcului
Ma alunga ca pe-o amintire uitata.
Am ajuns sa-mi fie plansul drag!
Si doua dare de lacrimi
Mai frumos ca orice e ziua cand se stinge.
Excesul de dragoste, de care cerul incins e
umple vazduhul de-o pala lumina
ce-asupra pamantului smerit se inclina,
si scoala-omenirea
in pulberea-i
 Sunt printesa inchisa in turnul castelului medieval, care a uitat sa isi mai cheme cu gandul iubitul ei. Stateam intr-una din zilele trecute cu coatele sprijinite de piatra rece a pervazului
Fug pe dealuri zurgalaii
Cautand fereastra mea,
Vin cu tropote flacaii
Pe salbatici cai de nea.
Vrand sa ia la subsuoara,
Ca si-n ani care s-au dus,
Fata-accea si-o chitara,
Sa colinde-n jos
Mi-e dor de-o casa, departarea-i grea,
Mi-e dor de-o casa care nu era;
Mi-o-nchipui doar, c-o-nseninare trista:
O casa care doar in mine-exista.
Mi-e dor de-o casa de-aproape de noi,
Mi-e dor
Au murit toate saruturile!
In fata acestuia,
pe care il neg si-l doresc totodata,
toate par istorii de vise
si amagiri pentru varsta dintai.
Au murit toate extazurile!
In fata acestuia,
pe
Nicicand nu vom putea uita ce-a fost,
Oricat de mult vreodata-ar incerca
Ursita sa dea vietii un alt rost.
Ai fost, esti si vei fi iubirea mea.
Lumina unui sac de vise ascunzand,
Ursita ne-a
