Poezie
DOR
Urleta
1 min lectură·
Mediu
Mi-e dor de-o casa, departarea-i grea,
Mi-e dor de-o casa care nu era;
Mi-o-nchipui doar, c-o-nseninare trista:
O casa care doar in mine-exista.
Mi-e dor de-o casa de-aproape de noi,
Mi-e dor sa sar razand peste noroi,
Ma-nchipui alergand pe poarta-afara;
Mi-e dor de casa-aceea de la tara...
Mi-e dor sa stau acolo, la fereastra,
Sa simt padurea verde, zarea-albastra,
Mi-e dor sa urc pe deal pana la rapa,
In locul ce de mine doar asculta.
In casa-aceea m-am ascuns sa plang
Cand viata mi-a pocnit obrazul stang;
Mi-e dor de casa-aceea-n care sunt
Radacinile mele din pamant.
Dar casa sta acum departe-n sat,
Si nu-i la fel de cand eu am plecat;
Dar eu visez la ea fara oprire...
Mi-e dor de casa mea din amintire!
013.793
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oana Tudor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Oana Tudor. “DOR.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-tudor/poezie/709/dorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
A
AAnonim
Loc de refugiu...Frumoasa prezentare...
0