Poezii

Intr-o seara-au dat stelele peste noi, Inca o data ne-au gait impreuna, Si ne-au impins, sfioase, catre luna, Sa ne judece ea pe-amandoi. Ne-a gasit vinovati de amor, S-a-nvolburat cand ne-a

Ploua crud al naibii astazi pe pamant, Ploua in furtuna, ploua pe ce-i sfant, Ploua fara frica, fara de pacat, Ploua fara ura, ploua-nmiresmat. Suntem fiecare oare-un colt de nor? Unde cad eu

Lipeste-te de floarea de rasina! Prajeste stele rupte din alt cer! Ingenuncheaza si cere lumina, Si uita-te la cat si cat mister E-n lumea asta plina de chinina.. Ce nebunie se invarte-n

M-am invatat sa primesc peste mine Ninsori de foc si ploi de disperare, M-am invatat sa plang mult printre sine Cand trenuri ma loveau cu-a lor strigare. M-am invatat sa nu ma-ncred in

Mai frumos ca orice e ziua cand se stinge. Excesul de dragoste, de care cerul incins e umple vazduhul de-o pala lumina ce-asupra pamantului smerit se inclina, si scoala-omenirea in pulberea-i

Iubirea, ca-n ochi de copil care plange Se spala pe sine cu lacrimi, sau sange? Se simte durere cand vreun copil strange Iubirea, ca-n ochi de-om matur care plange.

Parul de apa al cerului Curge peste fata mea inlacrimata. Tristetea cea goala a parcului Ma alunga ca pe-o amintire uitata. Am ajuns sa-mi fie plansul drag! Si doua dare de lacrimi

Obisnuiam sa m-amagesc ca te-am uitat, Te omoram in gand intotdeauna, Dar reinviai cu fiecare gest ciudat, Nascandu-te cu soarele, pierind cu luna. Am invatat sa ma urasc

Spalata de luna, lovita de roua, M-arunc catre zi si rup lumea-n doua. O parte e-n lacrimi, alta e-o cununa, Lovita de roua,

Ploua drept in seara de ieri, Tu stii la fel de bine ca mine, Erau sentimente si nu doar pareri, Dar am fugit speriati de suspine... Ploua stramb in seara aceasta Si e anuntat cutremur de

Sa traiesti visand la o iubire In care nu exista inceput, Sa mori sperand la o iubire Cum niciodata n-ai avut... Sa visezi tot mereu la acel Caruia prea putin ii pasa, Sa crezi intr-un zambet

Duhuri fara astampar treceau prin pulberea vietii,-aruncata dincolo de ceruri. Ca pe o pata frunze de pe frunti o stergeau. Vin vrajitoarele zglobii, adie peste ochii arsi de blestem, prin

Fug pe dealuri zurgalaii Cautand fereastra mea, Vin cu tropote flacaii Pe salbatici cai de nea. Vrand sa ia la subsuoara, Ca si-n ani care s-au dus, Fata-accea si-o chitara, Sa colinde-n jos

Ca... o lacrima rupta din mijlocul muntelui, din salbatica, frumoasa salbaticie, verde, alba, sau din inima, dupa anotimp. Ca... un aer furat de pe marginea rapei, dintr-o senzatie, o atat

Padure nebuna, Tu, cantec soptit, Fapturi ca de huma In loc le-ai oprit.. Padure nebuna, Tu, loc neuitat, Ai lacrimi de luna Ce-acum le-am furat.. Padure nebuna, Cu rapa si pomi, Hai

Opreste-te putin sa ascultam cantand padurea. De ce tipa? Parc-ar taia-o-acum securea Si ea se-alinta.. Noi?! Suntem umbrele albastre Ce, cu stupoare, Vedem stele ce freamata de

Mihi videtur solitudinem sonat suopte Nigra est anima ut lumina nocte Nunc ego sentio miseriam me flere Et, si ego possum, armis te stringere. Viseo iridem stella et flore Amore imprerto inter

Nicicand nu vom putea uita ce-a fost, Oricat de mult vreodata-ar incerca Ursita sa dea vietii un alt rost. Ai fost, esti si vei fi iubirea mea. Lumina unui sac de vise ascunzand, Ursita ne-a

Ca si cum parcul ar avea ceva de spus Despre ce-a fost atunci, despre apus, Despre-o iubire ce de mult s-a dus Si m-a rapus... Ca si cum banca ar spune ceva Despre ce

Au murit toate saruturile! In fata acestuia, pe care il neg si-l doresc totodata, toate par istorii de vise si amagiri pentru varsta dintai. Au murit toate extazurile! In fata acestuia, pe

Mi-e dor de-o casa, departarea-i grea, Mi-e dor de-o casa care nu era; Mi-o-nchipui doar, c-o-nseninare trista: O casa care doar in mine-exista. Mi-e dor de-o casa de-aproape de noi, Mi-e dor